Mă luai, luai

ce nu atrage comentatori. Pentru că e în stil clasic și poate nu e agreat aici. Mie îmi aduce a Radu Gyr, dar are și originalitate, atît în abordare cît și în limbaj. E foarte serios, dar și intenționat ironic, o ironie fină, ascunsă cititorului neatent. Se putea zice ceriu, nu ceru, se putea apropia limbajului unei epoci în care istoricul literar l-ar încadra. Dar autorul nu-i acordă șansa. Și, acest colind de vară, m-a binedispus. O altă latură urmărită aici.

Liviu, mulțumesc. Am adaptat o colindă populară și într-adevăr nu am vrut să-i dau șansa de a fi prea de epocă. N-aș numi ironie ce e acolo, o simt, o văd, este, dar încă nu pot să-i spun pe nume. Poate un oftat, o jale blândă, o lamentare, o împăcare finală că doar în \"ceriu\" ne-o fi bine.

dorința aceasta veșnică, de a trăi în armonie, lup cu miel, pe-o gură de rai; mai mult de-atât oare, ce ar mai fi?...Izbânda este după aceasta viață, oare?
Mi-a plăcut acest ”colind de vară”. Numai bine vă doresc. Sorina.

Mulțumesc, Sorina. Încep și eu să îndrăgesc tot mai mult acest text. Chiar azi l-am mai cioplit un pic.