Trioletul este o formă de poezie destul de incitantă. Nu numai fiindcă are doar opt versuri, ci și fiindcă primul vers apare de trei ori (de aici și numele), iar versul al doilea apare de două ori.
e-adevărat eu nu am voce
încă mă alint
presimt și simt
edulcorat
nu vreau să știu
cât m-am schimbat
mă uit în jur
cadavre urcă-n plină vară
prind contur
doar carne câtă carne e în
Cât de mult ne-am iubit numai iarna mai știe,
Ochii mei se-aprindeau prin nămeții de vis;
Soarele strălucea, era candelă vie,
În pădure plutea un subtil paradis.
Pe sub arborii ninși, ne
Ca să nu ne mai certăm,
ne-am decis să facem totul
pe rând.
Azi e rândul meu să spăl vasele
și al tău să ștergi fereastra
care ne desparte de cer.
Tu vei culege fructe
de pe ramurile
Noaptea plutește ca un voal de mătase,
Lunecă frântă și-odihnește pe case;
Tăcerea vibrează-n suspin de vioară
Și luna-i oglindă cu chip de fecioară.
Stele timide se adună în salbă,
Doi ochi
soarele se topea de dor
în vara indiană
și valurile torceau
în rostogolirea lor spre țărm
amiaza se revărsa clipocind
inunda plaja și noi ne refugiam
la umbră de stâncă
pisică de
clipa în care tu ai plecat
s-a tot dus până-n zare
și în nori a zburat
ora din care tu ai fugit
a plutit înspre soare
și apoi s-a topit
visul din care tu te-ai retras
s-a prelins peste
Suntem aici cu primul robot vorbitor inteligent care a fost numit consilier al unui prim ministru. Ion este creația cercetătorilor români, un robot exclusiv românesc, un român neaoș. Să începem.
– Și dumneavoastră tot pentru?... Îl întrebă zâmbitoare femeia așezată la câteva scaune de el. Era o brunetă cu buze pline și sâni luptându-se să iasă din bluza cam strâmtă.
– Da, îi răspunse sec
Seara căzuse pe creste cărunte
și noi ne grăbeam, alungați
de noaptea cea grea.
Tot coboram pe poteci de niciunde
și lupii urlau, depărtat,
de peste vâlcea.
Pasul iuțeam pe cărarea
salamandre strigă
pe trupul tânăr al nopții
se fac păsări însetate de frig
setea lor crește
împletindu-se cu vântul
cu lipsa lui
simplă adiere
răsuflet anemic
pământul își dă duhul
Pe creștet de cer se strâmba copilul,
Smulgea petale din floarea-soarelui,
Nici nu privea la semințele din șir;
El căuta neostoit iubirea,
Mister era în numărul de aur,
Abia de cunoscuse
Copilăroasă, toamna mijea la mine-n suflet
În dimineți senine cu ochi de peruzea;
Cu unduiri feline și cu molatic umblet,
Pășea parcă purtată de-un vânt de catifea.
Îmi inspecta odaia încet,
Pe sub imaculatele corimbe,
Treceai printre fantasme relative;
Mi se părea că, din vremuri lascive,
Un zeu agil venise să se plimbe
Și, între personajele fictive,
Să se înscrie-n ritmuri de
E vorba de un citat atribuit scriitorului francez André Malraux (1901-1976). Nu am studiat lucrările domniei sale, precizez de la început, dar fraza „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”
când eram copil
îmi imaginam
tot felul de ciudățenii
cum ar fi că puteam să fur cu ochii
așa la propriu
orice priveam și îmi doream
devenea pe loc al meu
ochii se dilatau
își întindeau
Negru este cerul – negură văpaie;
Norii de cenușă, groși, îl cotropesc,
Cu albastrul palid aspru se-ntretaie
Încrustând tavanul domului ceresc.
Liniștea se-ntinde până peste poate,
E-o tăcere
norii
se mișcă lent
abia perceptibil
reptile uriașe
cu burți mari și albe
alunecă deasupra pământului
spumă de valuri
izbind stâncile
mai aproape
tot mai aproape
oamenii
își scot
poemul pe care nu l-am scris
era un poem de vis
un coșmar repetat era
în mine se desfăcea
vorbea de tenebre
și de zbateri acerbe
poemul pe care n-am să-l scriu
era un poem viu
din abis se
De la beat cârciumă vin,
Merg pe gard, de drum mă țin;
Niciun latră nu mă câine,
Până merg așa poimâine.
Pomi peste luna se suie,
Un văd lup pe cărăruie:
Are albi ca ochii piatra,
Când toate apele încep să cânte
Sub boarea ireală ce adie,
Palpită dimineața-n raze frânte,
Iar roata se pornește să descânte
Grăunțele alese la chindie.
Fantasme ale unor vremi trecute
Sărutul tău de ploaie și de lună
Îmi mai tresare și acum pe buze,
Fiori nestinși în mine mai adună.
Ce de povești ar mai putea să spună,
Emoții deșteptând printre acuze,
Sărutul tău de
Toamna curge-n primăvară
molcom la câmpie.
Ploile cad a povară
și melancolie.
Pe la munte, pribegită,
iarna-ncet revine
și tristețe zgribulită
toarnă peste mine.
Picături în noaptea
Talazuri străbat, furtunoase, spre mal,
E ropot de ploi și de vânt, deopotrivă –
Se crapă ecranul cel fals, de cristal,
Fragmente de visuri plutesc în derivă.
E ropot de ploi și de vânt,
AS