Dimineață de noiembrie

cumva rima este de la Bolintineanu?

”Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,
Unde cură-n poale un râu mititel,
Plânge şi suspină tânăra domniţă,
Dulce şi suavă ca o garofiţă”

norii se disipă sau se disipează? Cred că e corectă forma ta, însă mai învăț și eu.


referitor la tehnica literară, trebuie să încerci să nu mai poticnești versurile, să le eliberezi puțin din strânsoare... Versul clasic trebuie să vină mai firesc...

de exemplu:

Negru este cerul – negură văpaie;
Norii de cenușă, groși, îl cotropesc,
Cu albastrul palid aspru se-ntretaie
Încrustând tavanul domului ceresc.

eu aș fi scris mai simplu, nu aș repeta ”negură” pentru că pare redundant, cel puțin auditiv cu acel negru de început...

”îl cotropesc” sună mai greoi, alege altceva, ”palid” și ”aspru” sunt alăturate, cam nefiresc, ultimul vers e bine...

Încearcă să scrii mai simplu, și la recitare, să nu te încurci... Succes!

Acum nu sunt sigură cum să reacționez. Să mă bucur că sunt comparată cu o figură legendară chiar dacă ies în dezavantaj? :)) Ca o paranteză, există și supoziții că Homer ar fi fost femeie. Sau să mă întristez că am folosit un limbaj arhaic (deși mie nu mi se pare)?

Să mă bucur că textul e comparat cu o legendă scrisă de un clasic, deși e încercare de pastel? Sau să mă întristez că am rime facile pe alocuri? În strofa 6, zic eu, dar poate mai pot fi considerate și altele așa. (Nici Bolintineanu nu are doar rime facile). Mai sunt și câteva asonanțe, dar nu am observat asonanțe în poezia Muma lui Ștefan cel Mare.

Dincolo de indeciziile astea, cred că dacă aș fi reușit să îți transmit ce am văzut și am simțit în acea dimineață de noiembrie (au fost senzații stranii, copleșitoare), atunci nu ai mai fi observat rimele. Poate reușesc cu altă ocazie. Sper. :)

Și pentru sfaturi. Cred că ai dreptate și am exagerat un pic fiindcă nu am știut să descriu mai bine ce am văzut. Senzația de poticneală mă gândesc că e dată și de faptul că încep cu silabă accentuată. Poate ar fi fost bine să merg pe ritm iambic, dar ritmul ăsta mi-a venit în minte. Nu știu dacă reușesc să rescriu cu ritm iambic. O să văd. Deocamdată las această încercare deoparte. Iar. Mulțumesc!:)

cerul este negru- turbată văpaie
norii de cenușă parcă-l cotropesc
un albastru palid aspru întretaie
încrustând cupola domului ceresc

ehh... ne mai jucăm și noi :)

mie îmi place cel mai mult strofa asta:

"Dar, din depărtare, de la răsărit,
Griuri destrămate-n scânteieri de gheață
Prind să se ridice spre cerul ciobit –
Galbenă fâșie, leneșă, se-nalță."

Da, Stănică, este foarte frumoasă strofa...

pot spune si eu ca se putea mai bine. citesc versuri în rimă, citesc poezie in formă fixă, mai mult de curiozitate, pe ideea că totul evoluează. la tine, după ce am citit și texte in vers alb, văd un pas inapoi.

iau doar strofa asta

Dar, din depărtare, de la răsărit,
Griuri destrămate-n scânteieri de gheață
Prind să se ridice spre cerul ciobit –
Galbenă fâșie, leneșă, se-nalță.

cred că stii si tu unde ai fortat - ră să rit / cio bit

iar fiunalul care nu prea spune ni mic.

în fine, azi lumea ma considera rautacios, e alegerea ta, a oricui să scrie cu rima, înca sunt consumatori de rime, si asta e adevarul, de rime, nu de poezie, eu cred ca te exprimi mai bine fara a te întoarce la numararea silabelor si accentelor, cum mai cred că, ar trebui să citesti ultimul volum semnat ion mureșan, intitulat lecția de poezie.

Ilie, îți mulțumesc că te-ai prins în jocul meu. :)
Iulia, mulțumesc că ai revenit. :)
Dar judecând la rece, Leonard are dreptate. Se putea mai bine, dacă aș fi știut cum.

Aceea este o strofă refăcută. Am vrut să scap de rima alb/dalb și pentru că nu am avut destulă inspirație am folosit o asonanță. Nu știu dacă varianta inițială ți s-ar fi părut mai bună. Îți mulțumesc că ți-ai ținut promisiunea și ai comentat. Nu știu în acest moment dacă voi mai scrie sau nu. Dacă voi scrie cu rime sau fără. Oricum, scriu rar, dar e bună recomandarea ta în sensul de citit teorie.

mea culpa, a lui ion muresan nu e teorie in formă pura, e un nou volum de poezie al maestrului, o punere in practica.

https://revistavatra.org/2019/09/23/ion-muresan-introducere-in-poezie/

”textul a suferit modificări”. așa zice chiar autorul, distinsa poetă Amanda Spulber (prima dată am crezut că e un pseudonim)
aș adăuga ”von”: Amanda von Spulber
nu am de gând să intru cu bocancii murdari de glod în trăirile tale. am zis doar că-mi aduc aminte de Bolintineanu, ceea ce nu e rău deloc

Stai liniștit, nu m-am supărat. În general, nu mă supără comentariile pe text. Cât privește presupunerile despre nume și afirmația că aș fi "poetă" deocamdată aleg să nu le comentez. Mulțumesc pentru semn și multă inspirație îți doresc!

mă dădeai în judecată la tribunalul internațional de la Haga?
în general, repet, poeții cred că au la degetul mic secretul Universului și 4 perechi de aripi în șifonier. plus că orice orice fel de reclamă (fie și negativă) e reclamă. dar tu știi deja toate astea și te încântă să răspunzi și să tot răspunzi căci la finalul zilei poezia ta va atrage tot mai mulți cititori, care e și de fapt scopul final.

Credeam că scopul este să discutăm texte și să învățăm din comentarii, nu să atragem cititori cu orice preț. De data asta chiar m-a întristat comentariul. Voi evita să îți mai răspund pe viitor.

dar, dacă atât poți tu, nu e nicio problemă. pot trece lejer peste orice iluzie de stăpânire a adevărului poetic.
și ca să îți arăt că îmi place pokerul: jur că nu te mai comentez niciodată! și eu, ca și Dostoievski, știm să jucăm. Numai bine! Pe niciodată, Amanda!

ca în vreumurile bune de pe agonia.ro, când comentariile offtopic erau ascunse boborului avid de poezie