Varianta pesimistă
Zările-s aspre și curbe,
Nu-i decorul ideal;
A venit toamna în urbe,
Din tărâmul boreal.
Vântul bate, crengi încurcă,
Nu sunt strune de vioară;
În văzduh, ca la
pentru mine
ploaia are iz metalic
și gust de floricele și gogoși cu lapte
are zâmbetul acela subțire
și mâinile tale mici și bătătorite
care învârteau fusul cerului
încă de pe vremea
Cum trece vremea... dusă-i deodată!
De ziuă bine nici nu s-a crăpat
Și timpul s-a ascuns unde odată
Își mai făcea, din noaptea sacră, pat.
De nemurire mintea e sedusă,
Este un vis, dorința
Spre lacul vălurind molatic
Se-apleacă sălciile-n șagă,
Torc mâții răsuflarea vagă
Din aerul primăvăratic.
Țes pânza liniștii, suavă,
Din firul mătăsos, alene;
La clipocitul printre
s-a răstignit
prin cuvinte și nu
s-a crăpat
catapeteasma
unui templu
numai cerul
s-a destins
până la lacrimi
a crescut năuc
urcând la stele
ascunse de mult clipirii
s-a dilatat până
Coboară soarele pe ramuri și ard copaci în ritmuri goale;
Mă-ntorc, febrilă, să te caut – cenușă doar găsesc pe cale.
Un vânt adie prin ponoare și buza ierbii o usucă;
Se-nchide-n mine o
Pe muntele necunoscut,
Nălucile-și au casă
Când soarele, în asfințit,
Dramatic se revarsă.
Văpaia curge spre nadir,
Ți se strecoară-n sânge
Și, în sărutul de vampir,
Lumina se
pe cerul înalt
doar griuri incolore
și urme de zăpadă
întinse pe trotuare
e frig fără parfum
de
iarnă
reșapată
motanii înșelați de
primăvara timpurie
își strigă în pustiu
deodată lumea noastră se rotea,
bezmetică părea, nepricepută,
ne ridica-n vârtej de peruzea
și ne-azvârlea în lanul de cucută
otrava în clepsidră picura,
se prelingea pe umeri și pe
La amiază, demonul mi-a zis:
Hai, nu te-ai apucat de scris?
Am treabă, vino diseară, i-am răspuns;
Desenam niște aripi și aruncam ghemotoace de hârtie în jur.
Se făcuse noapte și teancul tot
Din nou, o noapte tare-ndoliată,
Căci stelele de mult nu mai apar;
Le caut astăzi iar, dar e-n zadar
Și bolta tremură, neconsolată.
Nu-i ordine și nici nu e hotar,
Cupola plânge gri, rarefiată,
"Tot mai provoci furtuni transcendentale,
Numai că niciodată nu te prind,"
Așa mi-ai spus, tăcerea împletind
Cu șoapte tandre și baritonale.
"Te chem în gând, visarea s-o aprind
Când orele devin
Să exersezi sonetul nu-i ușor,
Îți trebuie un pic de disciplină,
Nu-i de ajuns ca rima să îți vină
Când versuri se vor mai porni în zbor.
De simți vibrând al liricii fior,
Îmbracă-l în metafora
Începe cu o tatonare și cernere
în valuri unduioase,
Când degetele ating și se preumblă
încet pe suprafața de mătase.
O strângere ușoară,
ca o mângâiere,
și unde de mătase iară.
Căldură în
În casa poeziei, când intru pe furiș,
Ca un copil ce vrea să cerceteze,
Pe dată mă-mpresoară un hățiș
De-aprinse, luminoase ipoteze
Și-mi zboară împrejur mii de imagini,
Idei, emoții, gânduri,
AS