Reflecție

La amiază, demonul mi-a zis: Hai, nu te-ai apucat de scris? Am treabă, vino diseară, i-am răspuns; Desenam niște aripi și aruncam ghemotoace de hârtie în jur. Se făcuse noapte și teancul tot creștea, Hai, nu te-ai apucat de scris? Lasă-mă-n pace, am strigat și demonul a plecat. Dacă tu nu vrei să plângi, nu o să plâng nici eu, a șoptit deodată cineva, Nu am știut de când stătea acolo îngerul și mă privea. Am tăcut, eram deja îngropată până peste cap, Doar ochii mi se mai vedeau.