Aprilie se scaldă-n unde

ai desenat acest Aprilie care este un fel de Cenușăreasă a primăverii
stă între un Martie fălos și un Mai alintat
este și capricios, cu zăpada mieilor, pletele-i vântoase...

dar în poezia ta a devenit prinț :)

Îți mulțumesc mult pentru comentariu și mă bucur că ți-a plăcut încercarea mea. De fapt, senzația am avut-o înainte de amiază, apoi am "văzut" o zeiță atunci când am trecut prin parc în drumul spre casă. Dar pe urmă m-am apucat să schimb antepenultimul vers și văd că nu se mai înțelege. Mai încerc cu altă ocazie. :)

Îmi face o deosebită plăcere
să văd că tot mai mult poeţii
spre apleacă asupra poeziei clasice...

Cum spuneam cu alte ocazii
s-a bătut moneda prea mult pe versul alb,
e vremea să ne întoarcem la origini...

Un poem reuşit,
te felicit!

nu sunt fan al poeziei clsice, a avut vremea ei, dar cum se spune pe aici, citit, plăcut.

Îți mulțumesc mult și mă bucură aprecierea ta. Despre versul alb, mi se pare greu de scris. E greu să păstrezi ritmul fără să te ghideze rima. Despre versul liber, iarăși, nu e chiar așa simplu, chiar de e liber. E nevoie să vii cu emoții sau să provoci acel "aha" în cititor. Mie îmi plac toate formele, dar, da, o prefer pe cea clasică.

Apreciez mult trecerea ta și promit să nu recidivez... prea curând. :) Îți mulțumesc.

cred că "îl ascunde"
chiar dacă silueta este în discuție, dar este a lui, a lui Aprilie
și chiar dacă semnifică o lună a anului, e masculin, zic eu
așa îmi sună mie :)

Chiar dacă nu am reușit să exprim asta pe deplin.

Trebuie să mă bag în seamă... Îmi cer scuze!
Primele două strofe sunt un frumos tablou de primăvară, apoi în următoarele două strofe, dintr-o dată apare o ființă mirifică,
Ultima strofă confirmă tot ,,filmul" care mi s-a arătat într-o plăcută lectură.
Din ,,smarald" și ,,jad" înțeleg că pe lângă bucuria primăvăratică se ivește și o misteriosă nostalgie în sepia amintirilor... Așa cred.
Împerecherea rimelor 1-4, 2-3 accentuează corectitudine ritmului care vine ușor prin ,,lenea" unui: ,,dans fantomatic" care va avea să vină, zic eu...
Referitor la poezia modernă, din comentarii, recunosc:
Este foarte greu de scris dar mă străduiesc să îmi iasă într-o zi.
Până atunci apreciez cu steluță această poezioară care îmi merge mai ușor la suflet!

Îți mulțumesc mult. Mă bucur că ți-a plăcut poezioara. :)

Am încercat să trimit comentariul la mai multe dintre poeziile tale. Îmi dă aceeași eroare la toate, chiar și la cele la care am trimis anterior. Am șters cookies. Am dat restart, fără succes. Scuze că scriu aici, dar nu știu unde se semnalează astfel de erori.

Felicitări! Poezia clasică să trăiască! Sunt atât de sătul de versurile albe...

Îmcearcă și noul site!

Îți mulțumesc și mă bucur că ți-a plăcut. Am căutat un pic despre versul alb. Fiindcă eu înțelegeam versuri cu ritm, dar fără rimă. Se pare că ar fi un înțeles mai larg care include și versul liber (fără ritm sau cu ritm aleator și fără rimă). Pe mine mă preocupă mult ritmul. Sper să reușesc să scriu vers alb, în sensul de vers cu ritm, dar fără rimă. Mi se pare greu. Chiar am citit o poezie în vers alb în care nici nu se observa că nu există rimă. Toate formele de expresie cred că sunt bune. Gusturile sunt diferite și uneori e greu de spus de ce îți place sau nu îți place. Noi, e cunoscut, nu am apucat să experimentăm prea mult poezia clasică fiindcă au venit rapid schimbări. Poate cândva se va ajunge la un echilibru. Pe de altă parte, și Shakespeare a scris în vers alb (fără rime, dar cu ritm). Așa că nu e o invenție modernă. Și cred că formele diverse vor coexista mereu.

Mulțumesc pentru idee.