Poezie
Echinocțiul de toamnă
Exerciții, admirând poetul I. L. Caragiale
1 min lectură·
Mediu
Varianta pesimistă
Zările-s aspre și curbe,
Nu-i decorul ideal;
A venit toamna în urbe,
Din tărâmul boreal.
Vântul bate, crengi încurcă,
Nu sunt strune de vioară;
În văzduh, ca la poruncă,
Fâlfâie subit o cioară.
Croncănitu-i scurt îmi trece
Prin auz ca un fior;
Vremea încă nu e rece,
Dar aspectul e minor...
Ziua scade, noaptea crește –
Se cunoaște poezia;
Dorm mai mult, dar îmi sporește
Iarăși claustrofobia.
Soarele blazat oferă
Niște raze într-o doară;
Uite, asta mă disperă...
Cât mai e până la vară?
Varianta optimistă
După vara călduroasă
E iar toamnă în oraș;
A venit așa, sfioasă,
Scumpă ca un fluturaș.
Delicat ea ne pictează
Străzile-n nuanțe noi
Și în liniștea de-amiază
Se aude-un pițigoi.
Vântul drăgălaș adie
Printre frunze colorate
Și le face să ne-mbie
Cu sonate minunate.
Soarele e blând, e tandru;
La ferestre înflorite,
Proaspăt ca un copilandru
Cerne raze aurite.
Ziua scade, noaptea crește,
Se-nfiripă poezia;
Parc-am fi într-o poveste
Și-mi sporește fantezia.
Plin mi-e sufletul de toamnă –
Este ca un colț de rai;
Bun venit, stimată doamnă!
Pe la noi te rog să stai.
Septembrie 2023
051.005
0
pe la noi rugăm să stai
nu acum, mai peste vară
din belșug tu să ne dai
tot ce-om pune în cămară