Poezie
Poveste
1 min lectură·
Mediu
Începe cu o tatonare și cernere
în valuri unduioase,
Când degetele ating și se preumblă
încet pe suprafața de mătase.
O strângere ușoară,
ca o mângâiere,
și unde de mătase iară.
Căldură în apropiere.
Nu-i deocamdată chiar de foc,
făcută-i doar să dezmorțească o idee.
Plămadă dulce-umed sărutată
de o căldură delicată.
Dar simțurile prind să crească,
Să-și afle însuflețite amintirea
De frământare aprigă,
să nu rămână nici un colțișor
nestrăbătut de-atingere,
Nemângâiat de aer și de apă și de sare.
Sudoare!
Respirație mai grea
Și lovituri puternice,
Urmate de plăcere,
Când degetele o simt elastică și fină,
Suavă-n încordarea ei deplină.
Apoi odihnă:
Bine rostuit repaus,
Când amintirile se întețesc
Și prind contur rotund de vremuri vechi.
Banalitate și miracol,
Ofrandă intens trudită,
Căci rotunjimea toată
Se vrea dezvăluită
Atingeri umede și semne,
înscrise adânc,
Să le cuprindă focul.
Încins e totul!
O, din ce în ce mai cald,
Fierbinte!
Iar izul dulce-acrișor în jur se simte.
E liniște apoi,
Cu-obrajii rumeniți, parcă zâmbește.
Mmm, o privești și-i simți aroma care
N-o să te plictisească niciodată
Și-i spui
cu foame și dorință nesecată:
"Pe tine am să te mănânc eu, toată!"
00898
0