Deznodământ

aceasta: a început bine. Chiar mă gândeam ce va urma după producerea furtunilor transcendentale, adică răscoliri serioase, nu glumă! Ei bine, au venit termenii care scot cititorul din terenul frumos pregătit: "șoapte tandre și baritonale" - prin asta am intrat din registrul filosofic în cel comic. Apoi, "agale", vin prea multe visuri/visări/reverii. Finalul este a la Minulescu, din nou un registru la distanță de o galaxie de începutul poeziei.
Cred că potențial există, însă trebuie lectură, lectură, cizelare și tot așa.
Încă ceva: ghilimelele încarcă inutil textul, distrag atenția. Se înțelege foarte bine ideea și fără ele.
Cele bune!

Am urmărit să realizez forma și să existe un fir narativ. Mă gândisem să exersez o vreme doar pe formă, dar acum îmi dau seama că m-aș putea obișnui așa. Vă mulțumesc mult.