Poezie
de la capăt
poezie promovată de Radio Agonia
1 min lectură·
Mediu
deodată lumea noastră se rotea,
bezmetică părea, nepricepută,
ne ridica-n vârtej de peruzea
și ne-azvârlea în lanul de cucută
otrava în clepsidră picura,
se prelingea pe umeri și pe coapse,
în inimi monoton se strecura,
dar ne cânta sonate pe sinapse
tu mă priveai atent, mistuitor,
mă legănam în zbor de foc, liană,
și-n cântecul febril, năucitor,
simțeam cum mă transform în sânziană
redeveneai arcaș, un vânător
ce floarea se-apleca să o sărute,
și intonai în ritm tulburător
cuvinte aspre, vechi, necunoscute
ca într-un carusel, la infinit,
îmbrățișarea noastră senzuală
avea în ea un dor nedefinit,
ne prăbușeam în moartea rituală
091.314
0
otrava în clepsidră picura, - alt vers frumos, care se și prinde cu amarul vieții
ultimul vers, o fi ideea acolo, dar e “strâmb” ca ritm și “ea eram” mi-a plesnit limba recitând
și parcă ar mai fi loc de poveste
spor!