Poezie
Punct
elidă
1 min lectură·
Mediu
Coboară soarele pe ramuri și ard copaci în ritmuri goale;
Mă-ntorc, febrilă, să te caut – cenușă doar găsesc pe cale.
Un vânt adie prin ponoare și buza ierbii o usucă;
Se-nchide-n mine o poveste și mă cuprinde-un dor de ducă.
Din cumpăna fântânii, parcă, nori apă vie mai ridică;
Mi-e teamă de trecut, dar încă de viitor nu-mi este frică.
Pe drumul sinuos, un ropot începe pulberea să spele;
Îndrept privirea și, aievea, pornesc spre visurile mele.
091230
0
În versul al doilea, chiar „ne caut” ați vrut să spuneți? Mie îmi pare că trebuia „te caut”.