o noapte din iulie

te descurci excelent şi în vers alb...
Chiar dacă tu ziceai la un moment dat
că ţi-e mai uşor în stil clasic...

Felicitări!

Ultima strofă mi-a amintit de un poem de Djamal Mahmoud, din perspectiva opusă, desigur:

nastere

ea
curge
curge prin mine purtându-mă
eu
îi pipăi malurile simțindu-i contracțiile
ea
geme
născându-mă
eu mă prăbușesc în brațele sale
născând-o

Pentru semn și încurajare.

Pentru semn și pentru versurile atât de frumoase. Nu știam de acel poet. Îl voi căuta.

Despre text poate să spună oricine orice. E doar un text în ochii cititorului, indiferent ce a declanșat scrierea lui. Dar să faci supoziții despre cineva dincolo de scopul acestui site îmi depășește puterea de înțelegere, atâta timp cât pe mine nu mă interesează cine scrie și mă interesează doar ce și cum scrie. Plus că acele supoziții veneau după declarațiile repetate de prietenie literară. Ce pot să spun? E bine că încă mai pot să mă mir de ceea ce observ.

Am rezistat pana la parazitii nocturni. Dand scroll, in incercarea de a scapa, am dat peste expresia "sfaraie dorintele" si am crezut pentru moment ca am ajuns prin cine stie ce click gresit la fata de la pagina 5.

Nici pe LSD nu as fi rezistat pana la sfarsit.

Este bine, și, ok!
Îmi place, și apreciez cum cred...

Am recitit și cred că ai dreptate. Am vrut să arăt indirect, fără să scriu foc sau fierbinte, dar cred că am căzut în penibil. Acum realizez.
Am scos deocamdată partea asta:

paraziții nocturni
cretă pe tablă de sticlă
vânează liniștea
cu gheare prelungi
o rod monoton
nefiresc vibrează
la nesfârșit

sfârâie dorințele amorțite
preț de o teamă nespusă

Nu știu dacă textul e mai acceptabil așa.

Patronul...
Este foarte bine că nu este inteligența, flagelul-sec. XXI...

Te rog să faci un comentariu pe text, dacă vrei, desigur. Altfel te rog să te abții de la a-mi evalua inteligența sau gradul de împlinire pe diverse planuri. Mulțumesc.

Pe text dar nu cred că îți dorești cu adevărat...

Sunt curioasă cum vezi tu.

asta am înțeles de la prima citire
cum, însă, totul mi s-a părut ca un puzzle, piese ale căror semnificații nu le-am
putut înțelege dacă le-am detașat de întreg, am hotărât să amân vreo intervenție

acum, după aceste discuții, recitind, aceeași impresie îmi lasă: piese care pot reprezenta ceva doar dacă sunt în tablou
mie îmi scapă semnificațiile

fiind noapte, apele prind culoare
este o propunere de suprarealism care, fiind poezie, poate fi, nu zic nu

o fi de stare (pe care nu o regăsesc acum)

spor!

Nu este textul tău și îmi cer scuze!
Vine și recenzia mea..

Încă de la început salamandrele strigă...
Cum strigă ele... !? Doar dacă iubirea amorțită renaște (în ), ,,trupul tânăr al nopții"...
Chestia este că poeții și poetele sau cam plictisit de frig, de caniculă și vine Amanda Spulber cu:
,,sunt prima femeie
ești primul bărbat
izvoare și aburi
inspirăm"...
Pare pretențios? Deloc!it
Care femeie nu își dorește!? Care bărbat nu își dorește o astfel de femeie!?
Chestia este că autoarea este poetă și este foarte bine deoarece:
,,între noi potop
apoi deșert desăvârșit"
Păi, sincer prefer așa un suflet veroniscian, cu rimă sau fără rimă...
Poezia se scrie modern și liber...
Foarte bine!

Tego, mulțumesc mult pentru comentariu. Îmi este de folos.
Emilian, mulțumesc pentru recenzia hazlie. Pe viitor însă nu vreau să mai interacționăm, oricât de hazliu ai fi. Nu am de ce să interacționez cu cineva care mă jignește.

Nu te-am jignit, cu permisiunea ta doar te-am citit...
Amanda, îmi pare rău, dar de azu nu mai interacționăm!

fiecare dintre noi nu este prima femeie, nici primul bărbat
tu dai peste cap teoria astw
stea, draga mea

După cum observ acum, doar un singur domn (din șase) s-a simțit agresat de ceea ce am scris. Ceea ce nu e rău deloc, dacă îmi permiți să folosesc expresia ta. :)

mulți citesc, puțini înțeleg și chiar și mai puțini rezonează cu tine, Amanda