o simplă despărțire

aveţi un talent incontestabil atunci când vine vorba de versificaţie, versurile dv. având o metrică perfectă şi rime bine alese. Se vede munca dv. şi se vede şi aplecarea spre poeţii clasici, anii de lectură fiind un avantaj incontestatbil. Şi totuşi, acest exerciţiu nu v-a ieşit dintr-un alt punct de vedere, cel al profunzimii versurilor. Descrieţi lucruri facile, aproape pleonastice: "s-a tot dus până-n zare / și în nori a zburat", "a plutit înspre soare / și apoi s-a topit". La ultima strofă aş scoate conjuncţia "iar", pentru a se păstra regula celor 9 silabe pe primul vers al fiecărei strofe. Am citit texte mult mai bune scrise de dv., aici iau în calcul o anumită nostalgie, aşa ca o justificare de moment a lipsei de adâncime ideatică.

în clasa a X-a de liceu
să moară franța! :))

sper că ai prins gluma
în general respect trăirile exprimate în poezie și mai mult de atât mie îmi plac adulții care pot reproduce naivitatea sinceră a anilor de copilărie, adolescență...

cred că partea care se detașează ( cu mult... ca reușită metaforică ) din poemul tău este ultima strofă

amintirea întruna a nins
infinită vâltoare
nici acum nu s-a stins

spor!

tot e bine că nu ai zis a noua sau chiar a doua. :)) Franța nu îmi dau seama ce legătură are. Mulțumesc pentru semnul glumeț.

maestrului Leo... dintr-un comentariu.
altfel, trăiască Franța!

dar, nu, niciodată, nu aș aprecia acest tecst, am să zic ”pas”. pentru că așa și pe dincolo. ”nunca-jamas” cum zic spaniolii, sau cum se zice îm pușcăriile din România: ”frate, am mai fumat de-astea”, sau ca să-l citez pe Rilke, ars în piețe de naziști: ”Nimic nou pe frontul vest”.
așa, deci bunica mea scria poezii, cred că am și o poezie despre ea pe site, acest poem e un pic mai bun decât cele pe care le scria.
rămânem prieteni?

știi, sper, că mai mereu sunt sensibilă în sensul bun la critici pe care le consider un ajutor. De data asta nu. Mie chiar îmi place poezioara pe care am scris-o, indiferent că e din clasa a Xa sau de la începutul secolului trecut. Nu am de gând să o public vreodată pe hârtie. M-am gândit să o pun aici fiindcă face parte din ceea ce am scris. Despre a rămâne prieteni, nu știu dacă am fost, dar bineînțeles că nu mă supăr pentru ce mi-ai spus. Ar fi fost culmea să spui că îți place dacă nu îți place. Mulțumesc mult pentru semn.

nu am să trec cu bocancii murdarii de noroi peste credințele tale. ar fi contra principiilor mele. am militat întodeauna pentru o lume mai bună, unde oricine are un loc sub soare.

de ce nu?
cred că ai observat în gârla de texte din cărțile mele
nu sunt nici prost, nici infatuat, dar nici dornic de vreo medalie
zic asta ca exemplu
le-am lăsat pe toate acolo pentru ca să fie acolo, de dragul lor, al textelor
să împarți ceea ce simți, sincer, să te expui, este o alegere de admirat

eu primesc!

cred că niciuna dintre alegeri nu e rea. Sunt doar diferite.

Nu aș vrea să las o impresie greșită. Nu cred că am scris mai mult de 50 de poezii în stil (aproape) clasic. Spun cu aproximație fiindcă unele s-au pierdut. Nici de citit nu am citit foarte multă poezie. Da, ar fi bine să muncesc, dar scriu atunci când găsesc un ritm. Iar ritmul acestei poezii mi-a venit în minte și s-a tot repetat pentru câteva zile. Atât am reușit să fac cu el. E o poezioară fără pretenții și mie mi se pare drăguță. Nu cred că toate poeziile au profunzime, după câte am citit. Dar nu am citit destul. În legătură cu ultima strofă aveți dreptate în ceea ce privește măsura, dar dacă scot "iar", nu va suna bine ritmul (care este schimbat față de primele strofe). Vă mulțumesc mult pentru semn și pentru lectura exercițiilor mele!

am citit textul de 2 ori cu mare atenție
nu e rău ca versificație, metrica e bună, n-aș putea scrie așa nici bătut, nici plătit în aur
am avut mereu impresia citindu-i textele că onor. Amanda Spulber scrie în joacă, un fel de relaxare pe rime și că pe undeva, într-un substrat greu de descifrat, textele sale au o cheie de citire proprie și personală.
pe de altă parte însă (căci există și o intrigă în comentariul meu) onor. domn Ionuț Caragea nu zice rău, ba chiar îl suspectez de bune intenții.
și da, onor Amanda Spulber are un talent incontestabil, ceea ce valorează în greutatea dumneaiei în aur.

Amanda, dacă nu îți iese măsura pe ultimul vers, înseamnă că e ceva în neregulă acolo, din punct de vedere al măsurii și al ritmului, care se pierd, ies din tipar, față de primele strofe.

Eu aș fi scris, ca să bată ritmul:

”Amintirea, sub care a nins...” - Atunci e constant și ritmul și măsura de 9. Sau poți să lași ”Amintirea întruna a nins”, cu păstrarea măsurii, dar cu ritm ușor mai atipic.

Poți să preiei sugestia, dacă lași însă cum e acum, cu măsură de 10 și cu ritm ușor schimbat, adică cum este mai sus, iese o poezie clasică, cu skepsis pe ultima strofă, cu ieșire din ritm și măsură, dar printr-un skepsis, după părerea mea, reușit...

Ceea ce n-aș face eu, rima tot din ultima strofă, rima involuntară nins/stins care ia din efect.

Vezi tu ce faci... Spor mult!!

Acum am văzut că de fapt rima este ok. Vezi ce faci cu skepsis-ul pe ultima strofă sau rezolvarea sa.

Nu știu cum să fac să aduc la aceeași măsură. Ar trebui un cuvânt mai scurt la început. O să văd dacă revin. Mie mi s-a părut potrivit după ritmul un pic alert care descria mișcare mai rapidă să vină unul mai lent ca o liniștire după agitație. Adică așa am simțit. Dar voi căuta ca exercițiu să potrivesc ultima strofă cu primele. Încă nu știu când.

”Norul din urmă nu a mai plâns”
infinită vâltoare
nici acum nu s-a stins

Se judecă cam așa ”Ora din care” - ”Norul din urmă” și ”tu ai fugit” - ”Nu a mai plâns”, ca să fie mai ușor...

Cam așa ceva, cu păstrarea ritmului... E o ieșire din ritm, altfel pe strofa a patra...

Nu știu dacă știi, pe poeziile clasice merg capricii pe ultimele versuri, poate ar fi fost multă noimă să fi fost vreo 6 sau 7 strofe în ritmul corect constant, cu puncte de suspensie și apoi skepsis pe ultima strofă, chiar cu ieșirea din măsură, ca un fel de parfum... Din câte știu, de exemplu și la sonet, se face monorimă pe ultimele două versuri, sau la poemele mai lungi, poate exista un skepsis sau un ultim vers concluzional.

Având în vedere însă că tu ai o poezie scurtă, eu aș renunța la forma de skepsis și aș redresa ritmul... Sau aș mai pune două strofe, păstrând capriciul pe ultima strofă...

Strofa a cincea,ultima, nu a patra, scuze...

Bună și sugestia! Mulțumesc mult! Mă bucur mult că ai revenit. Mă voi gândi și sper să reușesc o formă mai bună.

,,Clipa în care tu ai plecat,
ora din care tu ai fugit,
visul din care tu te-ai retras,
gândul în care tu n-ai mai fost...
Amintirea întruna a nins!"
Eu cred că este o poezie modernă...