la fereastră

această imagine observată de un ochi fin care privește atât la cer cât și la valuri
nu știu dacă, nu cumva, tocmai această idee ar fi dat mai multă valoare expresivă poeziei
vorbindu-se cum, în oglindă, spuma valurilor, încet încet, mângâie stânca
cel puțin așa văd, cum norii alunecă precum melcii, într-un fel leneș (aș chiar înlocui "se mișcă" cu ceva care sugerează asta și felul cum se întâmplă), ori se târâie, dacă par reptile uriașe cu burți mari și albe, reptile de piatră (aș spube)
iar spuma aceea, de asemenea, deasupra valurilor-cer de ape, pas cu pas se apropie de stâncă, în final mângâind-o acolo unde valurile au izbit-o

mulțimea imortalizează momentul, poate, ca o paranteză e versul acela care vrea să sublinieze prezența privitorului, dar cu scosul telefoanelor... tu știi
spumele pot aluneca, în forme de nori și reptile de apă (în cazul lor)

pare o variantă nici concentrată, care să ofere puținul misterios, dar nici povestită care să transmită emoția întreagă
ideea se observă perfect
să-i zicem crochiu :)

foarte probabil ai văzut toate astea de la fereastra hotelului, dar acesta să fie titlul ?

Îmi place cum ați reușit să transformați un fapt banal, pe care îl vedem zi de zi (fotografierea norilor, în acest caz), în poezie. Este una scurtă și, aparent, simplistă, dar, din punctul meu de vedere, plină de substanță!

Acestea sunt versurile care mi-au plăcut cel mai mult:

„valurile
pozează cu nonșalanță
în formele lor
de reptile

și nori”


Cu stimă!

Era un text mai lung, mai explicit, dar am tot redus din el și se pare că nu am reușit să surprind esența. Au fost câteva gânduri și senzații în timp ce mă uitam la nori și mi se părea că sunt amenințători într-un mod tăcut, subtil.

un discurs practic.
așa se și întâmplă în realitate.
și mai e un lucru: poeții sunt cu capul în nori, așa încât, de ce nu ar fotografia reptille alea albicioase?!

reptilele

Pentru semn și pentru imaginea aceea de cap în nori. Nu mă gândisem. :)

Îți mulțumesc pentru semn. Acele versuri îmi plac și mie. Mă bucur dacă am reușit să transmit măcar parțial ce am văzut și am simțit.