Poezie
O lună mai tomnatică
1 min lectură·
Mediu
Toamna curge-n primăvară
molcom la câmpie.
Ploile cad a povară
și melancolie.
Pe la munte, pribegită,
iarna-ncet revine
și tristețe zgribulită
toarnă peste mine.
Picături în noaptea rece:
toamnă recompusă
care încă mai petrece
și nu se dă dusă.
Mă trezesc îngândurată
de aceste timpuri
și mă las intimidată
de trei anotimpuri.
Zarea este înnorată
chiar de dimineață,
tremur iar înfrigurată
și privirea-ngheață...
Dar salcâmii sunt în floare,
deci ei știu mai bine:
vremea e înșelătoare,
vara totuși vine!
Corcodușe dau în pârgă
pe alei banale
și-optimismul lor alungă
frici autumnale.
Mai 2023
043
0
asta ne dezvăluie acel amestec al sentimentelor pe care le trăim uneori până la rătăcire
așa cum se și afirmă în versul final, totul se termină cu bine
dar nu fu-se ușor până la starea de bine
multe frici trecură prin noi
mi-a plăcut!
un fel de un ochi pe față unul pe dos, croșetate anotimpurile, amestecate, dar cu rost