Poezie
Copilăroasă, toamna...
1 min lectură·
Mediu
Copilăroasă, toamna mijea la mine-n suflet
În dimineți senine cu ochi de peruzea;
Cu unduiri feline și cu molatic umblet,
Pășea parcă purtată de-un vânt de catifea.
Îmi inspecta odaia încet, pe îndelete,
Și chicotea, ghidușă, la tot ce observa;
Cu crizanteme albe și cu gherghine-n plete,
De un parfum șăgalnic ea timpul îmi umplea.
Îmi răscolea, ștrengară, prin rafturi prăfuite –
Ce căuta acolo deloc nu pricepeam –
Și îmi punea în față doar visuri năruite,
Iar eu, nedumerită, pe loc mă îmbufnam;
Dar ea râdea cu susur de apă cristalină,
Fragmentele de visuri mi le-mpletea în păr;
Îmi atingea obrazul cu mâna ei cea fină
Și îmi șoptea, duioasă, un simplu adevăr...
Nu ați venit pe lume toți pentru-aceeași soartă;
Tu crezi că nu contează în urmă ce-ai lăsat,
Dar – deși viața pare că-i uneori deșartă –
E important doar drumul cu tot ce te-a-nvățat.
Septembrie 2023
081.151
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Amanda Spulber
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Amanda Spulber. “Copilăroasă, toamna... .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/amanda-spulber/poezie/14181011/copilaroasa-toamnaComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OI
Dar, poate, prea simplu, școlăresc, adevarul la final. După toată frumusețea taoamnei ce ” ...răscolea, ștrengară, prin rafturi prăfuite” adevarul pare spus de o babă fără dinți. Ultima strofă e în contrast prea mare cu ”ochii de peruzea”, ”vînt de catifea” etc. Doar o simplă părere...
0
IEE frumoasă poezie, ca sfat tehnic ți-aș da pe primele două strofe să nu repeți rima. Sunt prea asemănătoare rimele ca să fie repetate, iar dacă ai fi la un concurs literar, ți-ar scădea din punctaj, din păcate...
Dar per ansamblu un poem bun, te-ai ținut bine de ritm și poezia e scrisă corect.
Felicitări!
Lua
Dar per ansamblu un poem bun, te-ai ținut bine de ritm și poezia e scrisă corect.
Felicitări!
Lua
0
IE* poezia, scuze
0
ASVă mulțumesc mult pentru comentarii.
Iulia, îți mulțumesc mult pentru sfat. Cred că ai dreptate. Din păcate, în acest moment nu stiu cum aș putea să rescriu, dar am reținut ideea.
Ilie, nu reușesc să îmi dau seama de ce ți se pare trunchiat textul. Impresia mea e că verbele la timpul imperfect (atunci când nu există și unul la perfectul compus, când mijea toamna, m-am decis să nu o primesc, de exemplu) dau senzația de întâmplare petrecută într-un moment imprecis, poate chiar atemporal. Iar titlul, nu știu. Ăsta mi s-a părut potrivit.
Ovidiu, poate așa sună. Atunci când am ajuns la ultima strofă m-a părăsit inspirația si am stat să mă gândesc ce să scriu. De asta pare diferită de rest, cred. Poate nu trebuia să mă gândesc. :)
Iulia, îți mulțumesc mult pentru sfat. Cred că ai dreptate. Din păcate, în acest moment nu stiu cum aș putea să rescriu, dar am reținut ideea.
Ilie, nu reușesc să îmi dau seama de ce ți se pare trunchiat textul. Impresia mea e că verbele la timpul imperfect (atunci când nu există și unul la perfectul compus, când mijea toamna, m-am decis să nu o primesc, de exemplu) dau senzația de întâmplare petrecută într-un moment imprecis, poate chiar atemporal. Iar titlul, nu știu. Ăsta mi s-a părut potrivit.
Ovidiu, poate așa sună. Atunci când am ajuns la ultima strofă m-a părăsit inspirația si am stat să mă gândesc ce să scriu. De asta pare diferită de rest, cred. Poate nu trebuia să mă gândesc. :)
0
SVnu știu ce mă încurcă la această variantă
am recitit de câteva ori
în final cred că am reușit să răspund a acelui
"și apoi" (așteptat de mine după fiecare strofă) cu ultima strofă
nu cred că e vreo problemă cu alegerea ta, probabil nu mă preiau eu textul corect
spor!
am recitit de câteva ori
în final cred că am reușit să răspund a acelui
"și apoi" (așteptat de mine după fiecare strofă) cu ultima strofă
nu cred că e vreo problemă cu alegerea ta, probabil nu mă preiau eu textul corect
spor!
0
OI
La ce mă gândeam eu atunci când am făcut comentariul de mai sus și nu am apucat să exemplific. Desigur, nu este scris cu măiestria ta. Am vrut doar să sugerez un registru metaforic.
........................................
Și îmi șoptea, duioasă, crâmpeie de adevăr...
Sub frunza așternută peste livada anilor brumată
Nu putrezesc doar merele căzute în ruginiul pomilor pridvor,
Ia seama cum în taină din ele încolțește lumina cea adevărată
Ascunsă peste vară în carnea visărilor ce acum încep să mor.
........................................
Și îmi șoptea, duioasă, crâmpeie de adevăr...
Sub frunza așternută peste livada anilor brumată
Nu putrezesc doar merele căzute în ruginiul pomilor pridvor,
Ia seama cum în taină din ele încolțește lumina cea adevărată
Ascunsă peste vară în carnea visărilor ce acum încep să mor.
0
ASAm încercat să îi dau o formă care să respecte măsura și ritmul. Sper că am păstrat și ideea. Pare mai optimistă varianta ta. Nu știu dacă o voi folosi. Mă decid greu. Dar ai dreptate, finalul e de nota 5, ca să îi dau totuși notă de trecere. :)) E cazul să fac ceva cu el. Să văd când și cum. Mulțumesc mult!
Sub frunzele-așternute peste livezi brumate
Nu sunt doar descompuneri lipsite de-nțeles,
Ia seama cum din ele se nasc lumini curate;
Ascunse-au fost, din vară, în fructe și în vers.
Sub frunzele-așternute peste livezi brumate
Nu sunt doar descompuneri lipsite de-nțeles,
Ia seama cum din ele se nasc lumini curate;
Ascunse-au fost, din vară, în fructe și în vers.
0
ca să se prindă de această întâmplare imaginată atât de sensibil, dar folosind timpul trecut
spun asta, pentru că îmi pare trunchiat discursul poetic dacă doar se propune cititorului să
intuiască că acea toamnă a trecut, fără să se și afirme în poveste
nu cunosc eu teoria metrului, dar îmi pare că Iulia are aici o colegă de atelier care îi poate da o replică pe
acest gen
replica fiind constructivă, bineînțeles
mi-a plăcut, mai ales că este limpede, neforțată