Adrian Tarita

Am spart un glob, se duse iute anul În cioburi mici de efemeră fericire; Ratate năzuințe număr cu toptanul Dar tot m-a ajutat o scurtă întâlnire. Eram chiar în tramvai în zi de April Euforizat

Lunecând în calendar vechiul an se rușinează, Ne-a adus crivăț și frig cu-o zvâcnire de final; În zilele de Crăciun iarna nu fuse prea brează Dar pe Revelion stăpână va zâmbi mai

Apar sfioase chipuri de octogenari la geamuri, Se văd cum ard la primărie luminile din brad; Din cerul iernii blânde doar luciri stelare cad Iar Moș Crăciun la Carul Mare prinde hamuri. La luna

Serios vorbind despre-o doamnă desuetă Cu un economist grăsan, mult iubit amic, Apreciem că ea deși nu are aer de vedetă E bună de pipăit într-un birou gol, un pic. Umflatul, care de altfel la

Luminată cu steluțe și ornamente sclipitoare Strada mare are zarvă și cochete la plimbare Pe care zâmbind destins cu privirea le agață Un roșcat bine făcut pistruiat ca Morcoveață. Dar pe acest

Pe cearșaful ca zăpada zorii firavi de Undrea Trimit raze indiscrete către voluptuosul șold Dezgolit în somnul lin și cu masculin imbold Privind prin deschisa ușă m-aș apropia de ea. Fermecat

Printre sălcii mlădioase se agită un aspru vânt, Privitor după perdea sorb din ceașca de cafea; Palid după noaptea albă, cu moralul la pământ Ascultând o simfonie mă gândesc oftând la

Hei, cum trece vremea, toamna e târzie Pe străzi ard neoane, pe cer stele o mie Iar eu cu ochi triști privind pe fereastră Mă amăgesc gândind la iubirea noastră. Te-am căutat în vara lungă și

Îmi umpli visul autumnal cu stele Ce le culeg cu tine de pe o fâneață; Chemați la joc nebun de brune iele Uităm înlănțuiți că viața-i ca o ață. În ceața sumbră de târziu Brumar Îți explorez

Fiind în stadiu de abulie caut sincer acolit Fără crize de acribie să ne punem pe ciordit. L-aș chema la o agapă cu un aer foarte amabil Dupa un J&B în doi să-l descos de ce-i

Căzu bruma nemiloasă pe-a arțarilor rugină Ce acoperă pavajul ca un țol luat de vânturi; În pantofii cafenii dus de autumnale gânduri Trec prin zarva matinală cu o visătoare mină. Doar utrenia

Într-o lume arămie, sub castani chiar la apus Răscoleam cu pașii rari amintiri de astă vară; Auzind în ritm de folk cum suspină o chitară Mă cuprinse nostalgia vremurilor ce s-au dus. Revedeam

Urmărind zbuciumul toamnei prin roșeața din arțari Fredonez un refren retro și expun ochi concupiscenți Chiar în parcul unde frunze suferă sub pași sprințari Ce cu tocuri cu stresează corduri de

Jerpelit, neras și singur într-o ploaie autumnală Un hoinar cu mers agale trage des dintr-o țigară; Oftând deprimat se-agață cu privire tristă, goală De grăbitele femei neîndrăznind un leu să

Mai vino să te mint frumos în umbra serii Cu ochii mei căprui și plini de magnetism, Să ne amintim tăcuți pe bancă pulsul verii Din gura ta să sorb din femininul altruism. Chiar vântul răcoros

Hoinărind pe strada ta când tu te dezbraci După perdeaua diafană, cu lumina aprinsă Am intenția să mă sui în arțar plin de draci, Să-ți sar pe pervaz ca un cotoi, fii convinsă. Doar soțul tău

Pe toloacă lângă Prut mai mușcam dintr-un covrig Și trăgând un gât de vodcă vizionam zborul de MIG. Brusc foșnind prin popușoi iese o blondă decoltată, Luceau raze-n verighetă și-am dedus că-i

Tu șatenă, eu chip palid, căutăm o terță nuanță Ca să colorăm mai viu un final trist de vacanță; Certurile din moteluri le-am abandonat în tren Salutând plecarea verii cu romanticul referen.

Hoinărind cu cearcăne mascate de ochelari de soare În seara cu lună plină vedeam oamenii fără sudoare Mai ciocneam câte o tânără ce ducea tristă o floare Sau agățam cârja unei babe privind-o cu

Tolănit fiind pe o bancă precum un neras Charlot Mi-e lehamite de gânduri, visele îmi sunt in grevă Văd cum lungi, pe tocuri cui trec bulanele de Evă Iar sub bernevecii second simt jenat că încă

Iar trec femei pe trotuar și luna-i sus Cu cearcăne pe chip de opaiț milenar; Arunc priviri incendiare evident sedus Spre craci și-n ceafă venele-mi tresar. La buzunarul de la piept ridic o

Printre picături de rouă în răcoarea matinală Ca o roză insomniacă îți voi răsări sub geam; Auzind privighetoarea care cântă pe un ram Palidă mă vei culege ca să ma alinți in poală. Mă vei

Un poet poate primi o privire efemeră Ori sărutul fugitiv în amurg pe trotuar; Chinuit de fantezii pe o uliță stingheră Să ofteze către boltă până stelele apar. Gârbovit apoi de rime în