Poezie
Idilă de Răpciune
1 min lectură·
Mediu
Pe toloacă lângă Prut mai mușcam dintr-un covrig
Și trăgând un gât de vodcă vizionam zborul de MIG.
Brusc foșnind prin popușoi iese o blondă decoltată,
Luceau raze-n verighetă și-am dedus că-i măritată.
Ziua bună ficior singur, aveai mintea cam prin nori
Zice ea si completează: ți-aș da sfat să nu te-nsori.
Cu așa palme mici la țară la prășit ești bun din părți;
Având trupul deșirat dormi singur făcând doar hărți.
Dudui mândre și țâțoase nu vei da pe spate în veci,
Numai cele măritate cam știu ce ai tu în berneveci.
Ca o fată fără zestre m-am luat c-un holtei bătrân
Care nu mi-o pune în post că borțoasă nu rămân.
Acum nu te bosumfla că fiind lung cu nasul mare
M-am luat de viața ta, mă mănâncă între picioare;
O basma roșie am pierdut când strujeni am adunat,
Hai cu mine s-o cătăm demonstrând că ești bărbat.
Și astfel își găti muierea cuvântarea cam stufoasă;
Drept că era la față faină iar la șolduri voluptuoasă,
Așa că isteț ca tata n-am spus că-s șomer din târg
Ci aflând un loc cu iarbă ne-am împreunat cu sârg.
001022
0