Coșmar

Creierul meu chinuit aleargă după vise în noapte Cearcăne vinete aruncă privirea absentă în stele Când vii din cometa ce-mi varsa idile in șoapte Pe tâmple asudate curg calm secundele grele Te văd in cămașa ce ascunde insomnii de jăratic Îți caut buza ce-mi arde pe piept infinita pecete Mă găsesc pe alei alergând, eu visătorul lunatic Ce-și amână somnul de veci în negrele-ți plete Pe albul cearșaf nimbul tău îmi crucifică trupul Ești pasărea Phoenix ce-n gheare prinde seninul Când iertarea divină prin astre mi-o caută timpul Pe gura uscată de dor tu-mi verși pâinea și vinul