Dochia
Spătarul unui scaun șchiop îmi leagănă plictisul Sub geam țurțuri de gheață cresc cu clipe ascuțite Oare-un chibrit de voi freca de ghetele-mi tocite Surâsul tău cu ochi incinși îmi va aprinde
Escapada
Ochi arși de insomnii salută tandri umbra damelor târzii În piept clipe se zbat dement ca fisele căzute pe ciment E vânt și-n zderențe de hârtii citesc absent că n-ai să vii Norii despoaie luna
Coșmar
Creierul meu chinuit aleargă după vise în noapte Cearcăne vinete aruncă privirea absentă în stele Când vii din cometa ce-mi varsa idile in șoapte Pe tâmple asudate curg calm secundele
Blestem
Sunt blestemat pe veci să-mi caut rația de vise În nori de fum şi funduri nespălate de pahare Craniu-mi lovi-va stele verzi pe uliți compromise Şi-ocheada falsă a unor
Idila pe PC
Din cearcănul ridat zăresc ceața pustie Clepsidra varsă dune în al vremii hău, Aştept s-arunci in colb pe sticla vineție Un strop şi-un gând hoinar din drumul
Furtuna
Te-as fi sarutat dar cerul plangea tunand intre noi Rujul de foc curgea prin fulgere albastre in noapte Vantul flamand te musca prin plete de umerii goi Petale smulse de flori te loveau cu umede
