Rue de la Chimère
Prin norii firavi luna cerne cu argint Când lin amurgul e învins de noapte Împins de adierea cu viclene șoapte Aș da pe gât în birt o doză de absint. E o ora în care semnul vremii e neclar Pe
ATAdrian TaritaFleur-de-lis
Licăr ascunde luna în vălul mătăsos Al norilor diformi ce fug în caravană. Încercănat de vin cu dorul de nirvană Pe riduri vii plâng către un vis frumos. Cu croncănit alungă negre
ATAdrian TaritaZămislire
Tristețea lumânării plânge din văpaie Cu picuri goi de ceară în palidă visare. Pe ascetic chip privirea arzătoare doare Și hăituiește curbe de himeră în odaie. Din ulițe troiene trimit stridente
ATAdrian TaritaCeas rău
Glisa sideful filei fine cu catrene Pe obrajii atinși de licăr selenar Iar trup sub văluri, un păgân altar Întărâta tortura viselor obscene. Cordul vibra în ritmul oriental Care crea decor feeric în
ATAdrian TaritaIeronim
Lucind astral, nocturna oază de paloare Melancolie cerne în poetic duh deșert Care vibrând cu-a chinului splendoare Aruncă vraja nopții într-un ochi inert. Și astfel lăuntrica privire, în profan
ATAdrian TaritaFertilitate
În zori abisul nopții în stropi de rouă moare, Pleoape se zbat pe oglinzi de indecente vise Smulgând din spini de roze dorințele nezise Zboară spre dezgolitul șold fiorii de răcoare. Fereastra
ATAdrian TaritaAproapele
Lucea feeric glaciala sferă de opal Pe orizontul ochilor cu gene grele. Firavul nor purtat de nevăzutul cal Părea un car ce atinge praf de stele. Ecouri triste duse către sfânt locaș Umpleau
ATAdrian TaritaSpontană
Se duceau gânduri pe coclauri Să moara în al fanteziei râu Când virtualul stârnind valuri Rupea brutal al abstinenței frâu. Iar o nălucă în haine diafane Călca pe ale inimii reci stânci, Mi-era
ATAdrian TaritaÎn căutarea timpului pierdut
Din gri ceresc se cerne albul pe coline, Gene se zbat atinse de ai iernii fluturi. Se nasc din ramuri firave de tei suspine Duse de crivăț pe reci buze, ca săruturi. Mici, pași elastici cu botine
ATAdrian TaritaDandy
Asprimea matinală a vântului autumnal Umple cărarea cu arămia moarte din arțari. Împovărat de nostalgii boeme, cu pași rari Trec ochi magnetici prin al ceții firav voal. Văd boabe reci de rouă
ATAdrian TaritaGabrielle
Urât ca un păcat mă mistuiam în umbră Din ceara lumânării ce ardea în agonie Iar cea menită să mă inspire pe vecie Rime șoptea scoțându-și mantia sumbră. Buha plângea strident pe vechi
ATAdrian TaritaNeînfrânare
Luna își revarsă recele opal Pe nesomnul vânăt al privirii. Coapse lungi lovesc cu pas letal Zbaterea în tâmplă a închipuirii. Sâni apar sub nouri zdrențuiți Tresăltând în trap de
ATAdrian TaritaZâna trotuarelor
Atras de-un soare anemic de Februar Îmi relaxam pe bancă etatea avansată Când sub blănița șic, o rochie decoltată Făcea superbă blonda venind pe trotuar. Normal fiind doar o oră de leneșă
ATAdrian TaritaBelle de jour
Când vălul zorilor în rouă agonizează Și purpuriu din boltă alintă trandafirii Tu pe boțit cearșaf, cu goliciunea firii Mă atragi iar trupu-mi ațâțat vibrează. Perdeaua atinsă de o briză
ATAdrian TaritaEros
Sunt umbră ce te atinge pe umărul bronzat Urmând străfulgerarea amiezii în ferestre. Spre-un tiv glisând caut a Afroditei zestre Să-mi pierd conturul prin cădere în păcat. Voi luneca cu tentă
ATAdrian TaritaFlagelare
Murea topit frigidul alb prea insistent Când verde crud din întuneric răsărea. Eu matinal visam la mersu-ți indecent Cu mâna tremurând pe cana de cafea. Livid ca un Van Gogh cu chip de
ATAdrian TaritaEpicurism
Fiindcă nu-mi este îngăduit Să fii a mea la ceas cu soare, În miezul nopții cu ardoare Din reverii te-am plăsmuit. Magnetici, ochii mei bătrâni Te atrag din neîntinata sferă Să mă desfăt în
ATAdrian TaritaCyborg
Păreai o umbră pe pavaj Sub cerul cu grăbiții nori Când hăituit de un miraj Schimbam visare cu fiori. Ochii din cearcăne ridate Căprui căzură goi pe dale Și unși cu lacrimi liberate Glisau
ATAdrian TaritaMuza
Infinitul nopții cade în decorul autumnal Firavă-i paloarea lunii după cenușii nori, Scârțâie în vie vântul ca în veștede viori Solitar poetul suie gâfâind abruptul deal. Îl adastă pat de
ATAdrian TaritaBilet la teatru
Veștmântul arămiu se scutură în cimitir, Pe negrul marmurei e roșu de Stendhal Ca vinul ce aduce în minte de poet delir Când inima e atinsă de oftatul autumnal. Prin ceața dimineții întrezăresc
ATAdrian TaritaMadrigal
De ce nu crezi în lumea de albastru Ce cade din amurg în serile de mai Când ochii mei cu străluciri de astru De frumusețea ta se agață ca un scai? Sunt vechi romantic care te visează Dansând
ATAdrian TaritaCugetare
Isus era atât de trist în visul meu Și mă simt vinovat de dimineață. Văd ochii cu străfulgerări de ateu Într-o oglindă ce mereu mă învață. Știam că-s rezistent la grele ispite Dar după ore
ATAdrian TaritaSatana către Iov
E greu să stai mult închis în casă Când statul îți bagă șomajul pe card. Nebărbierit, nedormit, cu talie groasă Invidiezi pisicile care sar peste gard. Nu înveți în văzul savanților, deci
ATAdrian TaritaParcă florile
Cu ochii goi la fereastra deschisă am umplut dimineața cu tristețea visului frumos recent neterminat. Parcă florile au mai suit simțitoare spre palmele mele ostenite de albul cearșafului
ATAdrian Tarita