Poezie
Gabrielle
1 min lectură·
Mediu
Urât ca un păcat mă mistuiam în umbră
Din ceara lumânării ce ardea în agonie
Iar cea menită să mă inspire pe vecie
Rime șoptea scoțându-și mantia sumbră.
Buha plângea strident pe vechi pervaz
Când sânii goi vibrau în dans păgân.
Glisând pe pardoseală reușeam să îngân
Catrene care întină dalbe file cu extaz.
Apoi perfecte șolduri artistic despuiate
Făcură pe Baudelaire din raft sa cadă
Și atins de Fleurs du mal, putu să vadă
Al meu lăuntric ochi nescrise nestemate.
Mijlocul grațios lovit de blondul păr rebel
Sub cingătoare expunea triunghi amețitor
Iar muza ce-mi va da în strofe un letal fior
Pecetlui pe gura-mi arsă șoapta: Gabrielle.
001267
0