Poezie
Vecina adormită
2 min lectură·
Mediu
Pe cearșaful ca zăpada zorii firavi de Undrea
Trimit raze indiscrete către voluptuosul șold
Dezgolit în somnul lin și cu masculin imbold
Privind prin deschisa ușă m-aș apropia de ea.
Fermecat să-i măsor coapsa netedă și epilată
Glisând ochii pofticioși spre cămașa diafană,
Cu tumult în jugulare având fantezia în pană
Pipăind aș tremura ca un orb ce drumul cată.
Atingând cu lung oftat poala albă, parfumată
S-o ridic pe nesimțite pân' la mijlocul subțire
Și văzând neagra ispită fără a adormitei știre
Aș simți că mă cuprinde o pornire desfrânată.
Lepădând febril nădragii, gâfâind ca un satir
Să mă întind în așternut lânga divina făptură,
Lacom alintând cu șoapte senzuala roză gură
Declanșa-voi sărutarea într-un pasional delir.
Ea va geme cu un zâmbet în eroticul său vis,
După aroma răsuflării voi ghici coniacul tare
Iar zărind împădurit raiul între lungi picioare
Explora-voi cu lung deget al dorințelor abis.
Urcând cu nerasa barbă către sânii imaculați
Aș analiza în treacăt pleoapele întredeschise
Și ghicind în ochi căprui preferințele nezise
Voi apropia de sfârcuri pectoralii mei lucrați.
Strâns în brațe cu putere de etilista moleșită
Auzi-voi cum îngână pornograficul îndemn
De a nu mă comporta ca un insensibil lemn
Ci rapid să regulez precum porcul ce profită.
00985
0