Adrian Tarita

Doamna bine solitară Ce fumează la balcon Cu privire incendiară Își expune sâni beton. Cu atenția perturbată Citesc Madam’ Bovary În clădirea apropiată La etaj, chiar vizavi.

Ore mai târzii de vară, ziua pleacă la culcare, Cu anemic chip ciuntit luna-i seceră prin nori; Doar o rochie în câmp, albă apare pe-o cărare Ascunzând trupul de jună care cată dulci

Stau în lotus pe o frunză, am un cap de elefant Sub mustăți de rozător curge ca un șarpe prana, Pe falange de gorilă simt câte-un regal briliant Iar un creier de poet din astral își soarbe

Trec în zbor cocorii gri sub un cer pătat discret Cu nori albi se relaxează stând pe spate un poet Care având fața bronzată și o cămașă șifonată Mormăie oftând sporadic un poem mai desuet. La

Ca o candelă în ceruri luna împrăștie visare, Damele trec pe pavaj cu pas leneș sau rebel; Iritat de cărăbușii hoinărind în număr mare Sorb cu irisuri de taur lampa de la un bordel. Simt luxura

Te-am ofertat cu prețul pieței Ca borți în zestre să-ți astup Și m-am caftit cu toti rakeții Ce te doreau la sex în grup. Doar mi-am lăsat și barbișon Să fim un cuplu de ciochiști; Vegheam

Capriciosul vânt palpită printre flori de liliac, Pe stradela mărginașă umbra serii se întinde; Ea, pe tocurile cui s-ar parea că nurii-și vinde, Cam uzat ca CNP sorb parfumul și doar tac. Se

Dumneata, femeie fină, dumneata atât de pură În decor cu beletristici să te dai cu ruj pe gură Și ondulând talia suplă te miști lasciv spre raft Arătând sub șlit un șut ce-ar crea motiv de

Vedetă vrând s-ajung m-am aruncat La scris poeme după cheful fanteziei Și o editoare blondă, sexy am abordat Ca să apar frumos în geamul librăriei. La început cu genul liric m-am cuplat În pat

Te-am visat tuberculoasă pe alee în sanatoriu; Eu în frac de abia ieșisem de la alienați mintal, Crengile pierdeau flori albe în vârtej aleatoriu Ca pe-o rochie de mireasă sfâșiată

Vreau să exist palpabil în prezent Să sorb din cer un Adevăr albastru La orice apel de amintire insistent Să intervină ruga cordului sihastru. Voi lepăda fățărnicia într-un ritual Picând

Iubito, azi îmi ești un nor frivol pe frunte Te condensez cu gânduri in irisuri căprui, Îmi bate cordul de parcă urc pe-un munte Când sorb sarea oculară cu gustul amărui. Mi-ai fost o stea

In haina demodată din bovină à la Paraipan Mă simt precum rebelul scăpat de lung filaj. Vrând să înlătur stresul pe vreun teren viran Din mers fac pranayama bușit de surmenaj. La capăt de drum

Te-aș înveli ca pe o Evă în văl de pură fantezie Pe–un aprig roib să ne unim cu adierile de vânt, La piept să mi te furișezi ca un erotic legământ Iar luna fie călăuza pală către un vis de

Biet consumator de rime îmi plimb fantezia în ploaie Spălând pașii prin băltoace cu un mers cam enervant. Printre picături văd coapse sub vreun șliț mai elegant Ca-n nopți de nesomn, isteric să le

Din cer bacovian picată ploaia bate darabana Pe pervaz, clipe glisează în gândul sinucigaș. Cu obraji pali și lăsați pe-al depresiei făgaș Surâzând misterios un poet și-ascunde rana. Pe

Îți analizez făptura printr-un moștenit monoclu Te remarci prin ochii negri, decolteu ai, evident; Savurând havana fină, tras la chip ca și un cioclu Șoptesc versuri expirate din suflet de

Hei, mansarda-i ciuruită, de la foc îs debranșat Pe pereții plini de rime plânge igrasia sumbră; Scârțâind pe vechi podele, ca o deșirată umbră La un ochi de geam ajung și afară vremea

De pe-un țurțur, iarna tristă lent alunecă crispată În februarie la final, a produs doar ger ori zloată, Din pufoaica zdrențuită îi cad fulgi rari pe pavaj Deprimată vânturi scapă știind că-i dată

Ești un golănaș care doar în rime te reproduci eficient Îmi spuse o doamnă bine enervată, pipăită în tramvai. Ți-ai postat pe net reverii, cinisme și-un chip indolent Și crezi că femei fine,

Stăm pe margine de pat, ne privim în ochii goi Posed burtă, fac chelie, tu ai sâni lăsați și moi. Meditez la anii în care aveam mult testosteron Tu încerci să-ți amintești când utilizai

Cad frânturi de stele moarte de pe boltă în februar Ochii mei ard melancolic printre flori albe de ger, Fremătând sub tâmple ninse rezonez cu un pulsar Și gravez cu foc pe gheață chipul tău, un

Un satelit micuț sub semnul portocalei Discret ne urmărea de peste nori pe toți Cum ridicam la dame bine tivul poalei Sau cum luam o șpagă mare de la hoți. El ne vedea în fabrici vechi și în

Clipe târzii și nori se scutură cărunt pe vale Din cimitir cobor încet hârtoapele înghețate, Gândind la ea alunec, calc pe crengile uscate Și crivățul îmi fură din priviri lacrimi de