Doamna bine solitară
Ce fumează la balcon
Cu privire incendiară
Își expune sâni beton.
Cu atenția perturbată
Citesc Madam’ Bovary
În clădirea apropiată
La etaj, chiar vizavi.
Ore mai târzii de vară, ziua pleacă la culcare,
Cu anemic chip ciuntit luna-i seceră prin nori;
Doar o rochie în câmp, albă apare pe-o cărare
Ascunzând trupul de jună care cată dulci
Stau în lotus pe o frunză, am un cap de elefant
Sub mustăți de rozător curge ca un șarpe prana,
Pe falange de gorilă simt câte-un regal briliant
Iar un creier de poet din astral își soarbe
Trec în zbor cocorii gri sub un cer pătat discret
Cu nori albi se relaxează stând pe spate un poet
Care având fața bronzată și o cămașă șifonată
Mormăie oftând sporadic un poem mai desuet.
La
Ca o candelă în ceruri luna împrăștie visare,
Damele trec pe pavaj cu pas leneș sau rebel;
Iritat de cărăbușii hoinărind în număr mare
Sorb cu irisuri de taur lampa de la un bordel.
Simt luxura
Te-am ofertat cu prețul pieței
Ca borți în zestre să-ți astup
Și m-am caftit cu toti rakeții
Ce te doreau la sex în grup.
Doar mi-am lăsat și barbișon
Să fim un cuplu de ciochiști;
Vegheam
Capriciosul vânt palpită printre flori de liliac,
Pe stradela mărginașă umbra serii se întinde;
Ea, pe tocurile cui s-ar parea că nurii-și vinde,
Cam uzat ca CNP sorb parfumul și doar tac.
Se
Dumneata, femeie fină, dumneata atât de pură
În decor cu beletristici să te dai cu ruj pe gură
Și ondulând talia suplă te miști lasciv spre raft
Arătând sub șlit un șut ce-ar crea motiv de
Vedetă vrând s-ajung m-am aruncat
La scris poeme după cheful fanteziei
Și o editoare blondă, sexy am abordat
Ca să apar frumos în geamul librăriei.
La început cu genul liric m-am cuplat
În pat
Te-am visat tuberculoasă pe alee în sanatoriu;
Eu în frac de abia ieșisem de la alienați mintal,
Crengile pierdeau flori albe în vârtej aleatoriu
Ca pe-o rochie de mireasă sfâșiată
Vreau să exist palpabil în prezent
Să sorb din cer un Adevăr albastru
La orice apel de amintire insistent
Să intervină ruga cordului sihastru.
Voi lepăda fățărnicia într-un ritual
Picând
Iubito, azi îmi ești un nor frivol pe frunte
Te condensez cu gânduri in irisuri căprui,
Îmi bate cordul de parcă urc pe-un munte
Când sorb sarea oculară cu gustul amărui.
Mi-ai fost o stea
In haina demodată din bovină à la Paraipan
Mă simt precum rebelul scăpat de lung filaj.
Vrând să înlătur stresul pe vreun teren viran
Din mers fac pranayama bușit de surmenaj.
La capăt de drum
Te-aș înveli ca pe o Evă în văl de pură fantezie
Pe–un aprig roib să ne unim cu adierile de vânt,
La piept să mi te furișezi ca un erotic legământ
Iar luna fie călăuza pală către un vis de
Biet consumator de rime îmi plimb fantezia în ploaie
Spălând pașii prin băltoace cu un mers cam enervant.
Printre picături văd coapse sub vreun șliț mai elegant
Ca-n nopți de nesomn, isteric să le
Din cer bacovian picată ploaia bate darabana
Pe pervaz, clipe glisează în gândul sinucigaș.
Cu obraji pali și lăsați pe-al depresiei făgaș
Surâzând misterios un poet și-ascunde rana.
Pe
Îți analizez făptura printr-un moștenit monoclu
Te remarci prin ochii negri, decolteu ai, evident;
Savurând havana fină, tras la chip ca și un cioclu
Șoptesc versuri expirate din suflet de
Hei, mansarda-i ciuruită, de la foc îs debranșat
Pe pereții plini de rime plânge igrasia sumbră;
Scârțâind pe vechi podele, ca o deșirată umbră
La un ochi de geam ajung și afară vremea
De pe-un țurțur, iarna tristă lent alunecă crispată
În februarie la final, a produs doar ger ori zloată,
Din pufoaica zdrențuită îi cad fulgi rari pe pavaj
Deprimată vânturi scapă știind că-i dată
Ești un golănaș care doar în rime te reproduci eficient
Îmi spuse o doamnă bine enervată, pipăită în tramvai.
Ți-ai postat pe net reverii, cinisme și-un chip indolent
Și crezi că femei fine,
Stăm pe margine de pat, ne privim în ochii goi
Posed burtă, fac chelie, tu ai sâni lăsați și moi.
Meditez la anii în care aveam mult testosteron
Tu încerci să-ți amintești când utilizai
Cad frânturi de stele moarte de pe boltă în februar
Ochii mei ard melancolic printre flori albe de ger,
Fremătând sub tâmple ninse rezonez cu un pulsar
Și gravez cu foc pe gheață chipul tău, un
Un satelit micuț sub semnul portocalei
Discret ne urmărea de peste nori pe toți
Cum ridicam la dame bine tivul poalei
Sau cum luam o șpagă mare de la hoți.
El ne vedea în fabrici vechi și în
Clipe târzii și nori se scutură cărunt pe vale
Din cimitir cobor încet hârtoapele înghețate,
Gândind la ea alunec, calc pe crengile uscate
Și crivățul îmi fură din priviri lacrimi de