Poezie

Nord

1 min lectură·13 februarie 2015

Mediu

Cad frânturi de stele moarte de pe boltă în februar

Ochii mei ard melancolic printre flori albe de ger,

Fremătând sub tâmple ninse rezonez cu un pulsar

Și gravez cu foc pe gheață chipul tău, un giuvaier.

Te sărut pe sticla rece, șoapte calde te dezmiardă

Degetele mi se-anină de-ai tăi ochi care se scurg,

Disperat că al tău zâmbet topit tinde să se piardă

Să ne zboare spre Alaska îl rog trist pe Demiurg.

În imaculata blană să-mi dansezi pe o banchiză

Dintre zeci de foci obeze fermecat să te privesc,

Să-ți fure parfum din plete a mării firavă briză

Patinând ca Lambiel de-al tău trup să mă lipesc.

Cuprinzându-te de mijloc spre zenit te-oi ridica

Și rotindu-ne într-una după un timp să amețim;

Strânși sub blana călduroasă Carul Mare om căta

Luna să se scalde în mare și noi doi să ne iubim.

001.206

Adrian Tarita. “Nord.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-tarita/poezie/14065462/nord

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.