Poezie
Fuga din Eden
(dedicată Anei Blandiana)
1 min lectură·
Mediu
Te-aș înveli ca pe o Evă în văl de pură fantezie
Pe–un aprig roib să ne unim cu adierile de vânt,
La piept să mi te furișezi ca un erotic legământ
Iar luna fie călăuza pală către un vis de poezie.
Prin țarini hăcuind un jilav întuneric sub copite
Privirea să ți-o înfingi in ochii mei de trist ascet
Șoptindu-mi renăscute doruri, fără vreun regret
Sânul strivit sub palma aspră frenetic să palpite.
Descălecând pe-un plai mirific cu romantic nume
Între ale tale coapse să întrezăresc profan cuvânt
Virile interjectii în fertilul zvâcnet să-mi frământ,
Lin concepând viteaz oștean pentru o nouă lume.
Și când în lupta rânduită în ceruri voi pica infrânt
Sub coastă împuns de un păgân cu rânjetul feroce
Să mă anin cu patimă de firul ierbii smuls precoce
Cătând cum te ridici spre slăvi ca ruga unui sfânt.
00967
0