Poezie
El, poetul
2 min lectură·
Mediu
E el acela care seara la o promenadă
Iese cu pas lejer orașul să-l revadă,
Tot trotuarul se întoarce când apare
E el poetul promovat de USL în ziare.
E el și ăla care stând la bere pe terase
Primește zâmbete de la femei frumoase
Si chelnerițe-i fac dulcegării ispititoare
E el poetul care scrie de amor în ziare.
E el și ăl' pe care prin parcuri hoinărind
Adolescenți pe role îl urmăresc cu jind
Chiar veteranii ridică șapca pe cărare
E el poetul care cântă poporul în ziare.
Era și-un invalid cu chip trist de bufon
Interpretând domol un vals l-acordeon,
Având la gât un text pe-o mică etichetă:
Sunt omul care cântă despre ce regretă.
Era luat în balon de grupul de studenți
Care-l priveau fumând cu ochi indiferenți
Și el poetul prins de-un val de euforie
Dădu zâmbind infirmului hârtia de o mie.
Apoi tot el poetul rupând din rond o roză
Rugă o blondă suplă ca să le facă o poză
Gândind în sinea lui o știre foarte mare:
Iar el cum îi ajută pe suferinzi, în ziare.
Dar noaptea, el poetul livid cu fața trasă
Intrând cu mers nesigur în eleganta casă
Citește în oglindă privirea sa confuză:
Ești doar poetul sterp și părăsit de muză.
001100
0