Poezie

Legenda Teiului

2 min lectură·10 iunie 2015

Mediu

Ore mai târzii de vară, ziua pleacă la culcare,

Cu anemic chip ciuntit luna-i seceră prin nori;

Doar o rochie în câmp, albă apare pe-o cărare

Ascunzând trupul de jună care cată dulci fiori.

Vânt înmiresmat oftează răvășind falnicul tei

Ce își scutură podoaba pe ale trecătoarei plete;

Ea ridică visătoare ochi verzi izvorând scântei

Și aude cum coboară din frunziș vorbe încete:

De atâta vreme aștept să-ți alint părul cu flori

Iarna întreagă am scârțâit ca un neiubit holtei;

Singur și lovit de crivăț îmi cântau haine ciori

Fiind atins de o magie care m-a schimbat în tei.

De fapt sunt Frumosul Făt ce își căuta mireasa,

Tatăl meu e falnic rege peste un romantic plai;

Auzind în vis îndemn am plecat fugar de acasă

Doar c-un paloș, fără bani și-n desagă cu mălai.

Dorind să aflu făptura ce în somn mi-a apărut

Pe o cale spre Moldova pașii mi i-am îndreptat

Și ajungând la un conac multe zile am petrecut

Cu o zână răpitoare care în tei m-a trasformat.

Acum tu, fată drăguță cu obraji puri de petale,

Pune palme delicate pe a mea scoarță chinuită

Și șoptind din suflet sincer toate dorurile tale

Dă-mi o caldă îmbrățișare și sărutul de ursită.

Ascultând plăcutul grai ce în inimă-i pătrunse

Frumoasa cuprinse teiul recitându-i un gazel,

Tei care prelung oftând cu vocale cam neunse

Se schimbă instantaneu în flăcău tras prin inel.

Iar apoi după o plimbare, pe la ceasurile două

Făt Frumos și fetișcana, într-un cadru alegoric

Cu pasiune s-au iubit concepând o viață nouă,

Cea a pruncului Mihai care fi-va prințul liric.

001.046

Adrian Tarita. “Legenda Teiului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-tarita/poezie/14073058/legenda-teiului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.