Poezie

Pleacă iarna

1 min lectură·23 februarie 2015

Mediu

De pe-un țurțur, iarna tristă lent alunecă crispată

În februarie la final, a produs doar ger ori zloată,

Din pufoaica zdrențuită îi cad fulgi rari pe pavaj

Deprimată vânturi scapă știind că-i dată în șomaj.

Beți ca-n ziua dezrobirii doi țigani în urmă-i cântă

Și râd de sărmana babă c-a fost la iubit și-i frântă.

Ea, stupind chiciură în cale: mama lor de derbedei

Revin din antarctic cerc și-mi bag geru'-n puradei.

Voios c-a vândut scump brânza, o zărește un țăran

Și îndesându-și cușma zice: babo ia de aici un ban.

Iarna oftează: bunul simț a mai rămas doar la sat,

Mulțam bade, s-ai putință iar la Ignat porc mașcat.

E amiaza, din biserici cântări vechi suav răsună,

Printre nori soarele alintă a Hristosului cunună.

Purtând ghiocei în păr vine mândră o fată înaltă;

Iarna încet se închircește și se scurge într-o baltă.

001.112

Adrian Tarita. “ Pleacă iarna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-tarita/poezie/14066143/pleaca-iarna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.