Cu luciri de stele aprinse noaptea-și lasă catifeaua
Luna goală se ascunde după un văl firav de nouri.
Scormonind sub tâmple ninse ale rimelor lingouri
Merge încet prin parc poetul și n-aude
La fereastră expun paloare lângă anemica veioză
Un vânt rece hoinar zburdă peste străzi fără omăt
Mângâi pe tabletă chipu-ți într-o fascinantă poză,
Picurând lacrimi pe sticlă cu iluzii trist mă
Un amor cărunt se cerne lin pe-o stradă seculară
Peste sarea presărată pașii storc lacrimi de zloată.
Eu cu ghete vechi și roase ars de o patimă stelară
Hoinăresc cu gând să dau de făptura mult
Sur, ridat, cu umeri lați într-un palton ponosit
Fredonând fără complexe cântec dur și trivial
Un mascul încă valabil din pârnaie abia ieșit
Spre șoseaua către Rediu a luat-o lent la
Scot zenit din călimară și-l trântesc pe-omătul foii
Iau și stele din priviri, vise dulci din nopți cu lună,
Fac un univers poetic într-un crâng ce ciori adună
Iar carul lung din chibrituri îl
Scârțâie rebegiți arțarii prin fuioarele de ceață
Zdrențe de omăt se întind pe covorul arămiu,
Mă însoțește alergând doar ogarul cel zglobiu
Căutând mistreți și vulpi în ursuza
Fiind visător, stătut și după vot cam trist
Mi-aș lua o geacă roșie de tandru PSD-ist
Ghete înalte de comando ca-n Afganistan,
Energizat de-un Glontz m-aș pune la volan.
Grăbit le-aș claxona
Un noiembrie ursuz se agită printre ramuri
Ciorile lungesc vocala în văzduhul plumburiu,
Oază veștejită, parcul îi fără glasuri și pustiu
Fețe palide și reci rar se arată pe la geamuri.
Crengi
Trist hoinar fără bilet vreau în carul tras de iele
Scărpinând înalta-mi frunte cu o pană de poet.
Îngân mantre, rugi creștine ca un dezaxat ascet
Și azvârl foc din pupile printre căzătoare
Era o femeie inteligentă si zglobie
Care se chinuia să scrie o poezie.
Știa de la soțul ei cronic insomniac
Că femeile, în rime îs faine și tac.
Mereu pe bănci și alei fiind sărutate
În fișa
Luna iși arată chipul luat dintr-un pastel feeric
Din zenit pică amurgul ca o scară de mătase;
Atingând cu vrajă-n ochi duduițele frumoase
Sper să aflu fericirea într-o pată de întuneric.
Sub
Þi-aș scrijeli cu șis american versuri pe ușă
Să afli matinal ce mult eu în tăcere te ador,
Aș face pentru ochii tăi căprui cumplit omor
Chiar dacă-s veșted derbedeu bețiv cu gușă.
Plătesc
Frunzele-s incinerate de-un calic mânjit cu glod
Tocmit fiind de primărie, în parcul cu mulți arțari
Plimbăreț cu Kentu´-n gură mă holbez ca la prohod,
Simțind cum îmi arde-n foc umbra pașilor
Bruma alungă vrăbiuțe sub o streașină bătrână
Cearcănele indecente le expun prin termopane,
Sub castanii solitari toamna s-a întins stăpână
Pe covorul ruginiu foșnesc pașii de cucoane.
Câte un
Pe caldarâmul umed pași circumspecți mă duc
Mi-e tâmpla incandescentă și balansez iluzii,
Ochi de fierbinte ciocolată hipnotizanți seduc
Dudui ce poartă șlituri monologând concluzii.
Nuci goi
Te cunoșteam dintr-o poveste citită în spital
Himera ta în decoltat halat reanima salonul
Stresai medici de gardă și produceai scandal
Când te suiai pe pat să-mi controlezi frisonul.
De la
Arama toamnei tremură împrăștiată pe cărări
Bruma trântește aspră umbra estivală pe pavaj,
Din despuiate ramuri păsări pribegesc în zări
Nocturnele săruturi asudate sunt trecut
Rufe întinse se înfoaie pe o sârmă la parter
Pe trotuarul ciuruit umbra-și calcă un șomer.
De cârlige se agață cu ochi resemnați și reci
Studiind cum se usucă cracii de la berneveci.
Deși are
Rezemată de-o ulucă și cu păr brun coafat
O fătucă de la țară bagă ocheade pe-nserat.
Cu pas rar și legănat răsărea de sub gutui
În gecuță din denim un hoinar al nu știu cui.
Soarele în
Să nu m-arunci în haos din gândul tău cochet
Chiar dacă dulci priviri îți cer să mă lași baltă.
În trenul vieții iluzorii ți-am fost amant discret,
E greu fără bagaj de vise, străin în trista
Te cheamă amurgul în poale tăcută să îmi stai,
Te mângâie în negre plete cu ruginiu castanii
Ne fascinează gândul luna cu străluciri de rai
Și n-om mai reflecta că ne trecură repezi
Mi-e cenușiul trai de trist contabil supraponderal
M-aș strecura sub pielea ta, libidinos ca o căpușă
Să fiu imun la teama de un sadic medic din spital,
Precum poștașul cinic care bagă amintiri
Nostalgice amoruri se plimbă pe centură
E același drum pe care și prospături agață
Unii se țin de mână iubindu-se din gură
Alții inspirând ispite dezmățul și-l răsfață.
Eu pe un parapet fumez
Plouă timid cu sound-ul melancolic
Într-un septembrie ce gânduri fură
Doar visul meu însingurat și alcoolic
Se plimbă-n serpentine pe centură.
Pe-o bornă kilometrică de mult uzată
Stă
AT