Poezie
Fătuca
2 min lectură·
Mediu
Rezemată de-o ulucă și cu păr brun coafat
O fătucă de la țară bagă ocheade pe-nserat.
Cu pas rar și legănat răsărea de sub gutui
În gecuță din denim un hoinar al nu știu cui.
Soarele în asfințit blând îl lumina la moacă
Și se auzea la schit cum o maică timpul toacă.
Leneș vânt de brumărel adia scăpat din frâu
Alintându-i pleata aspră ca și spicele de grâu.
Cam vrăjită tam-nisam, Leana fata de la gard
Își aprinse rujii proaspeți pe obrazul fără fard.
Rupt din cronica visare, nou venitul Adrian
Lunecă cu ochi căprui de la buze spre bulan.
Și uzând tupeu de oraș precum face tot golanu´
O agață cu vrăjeala: te cunosc de la Rebreanu,
De Sân Petru acu un an la hramul ce fu în sat
C-un ficior de senator o ciuleandră ai dansat.
Ea cu mâinile în șolduri și cu zâmbetul de divă
Replică: bagă alt text că Rebreanu-i la arhivă.
Eu de fel mi-s cinefilă, la TV îmi sting aleanu´
Și de când eram elevă mie mi-o plăcut Jianu.
Atunci Adrian în jeanși fără cal alb în dotare
Fără veste strânse zgâtia și-i fură o sărutare;
Iar un popă pântecos ce trecea vesel pe drum
Zise: pe la sânt Andrei mă chemați să vă cunun.
001038
0