Poezie
Colhoznica
2 min lectură·
Mediu
Pe caldarâmul umed pași circumspecți mă duc
Mi-e tâmpla incandescentă și balansez iluzii,
Ochi de fierbinte ciocolată hipnotizanți seduc
Dudui ce poartă șlituri monologând concluzii.
Nuci goi dramatizează un drum către serviciu
Zăresc o grațioasă damă dorită în așternuturi,
Clipesc obscen cu zâmbet, un incurabil viciu
Umbrela ea înclină, scut bun pentru săruturi.
Lipsit de ale lunii raze găsesc în far de Ford
Acea inspirațiune ce-mi dă un șarm magnetic,
Prestez o fină reverență ca un romantic lord
Stopând din mers conița cu un discurs poetic.
Tu înger care te zorești sub umbreluța roză
Cu pași pe tocuri cui spre urgenta îndatorire
Acordă-mi cinci secunde ca să iți fac o poză
Și pe birou să-mi fii în ramă plăcută amintire.
Cu dialectul cel mai neaoș de dincolo de Prut
Ea replică: măi, vezi că-n stânga ta e o băltoacă
Dacă în ea cu brâncă dură de colhoznică te mut
Te șifonez mai nașpa decât dacă ai lua o poacă.
Da' fiindcă ești cam nărăvit la tipe să te-arunci,
De vrei să știi cum din versați ca tine untul scot
Diseară când termini cu ale tale ușurele munci
Ia-mă de la salonul de masaj și du-mă la Godot.
Apoi după ce Oase pentru Otto acolo vom servi
Aflând ce incomod și scurt e amorul pe centură
Contra a trei sutare în cameră curată te-oi cordi
Și-ți fac discount dacă mai vrei în altă zi o tură.
001.122
0