Poezie

Germinal autumnal

1 min lectură·4 octombrie 2014

Mediu

Te cheamă amurgul în poale tăcută să îmi stai,

Te mângâie în negre plete cu ruginiu castanii

Ne fascinează gândul luna cu străluciri de rai

Și n-om mai reflecta că ne trecură repezi anii.

Ochii să nu mai verse sarea vacarmului marin

Cules din elegia estivală pe diguri la chindii

Visa-vom lungi amoruri după-un chef cu vin,

Cum goi în ciob de-oglindă ne-om zice poezii.

Doar ciori din sălcii triste în cor vor contesta

Dorința ce ne îmbie să contopim dulci buze.

Sub decolteu cu infrigurare de mere te-oi căta

Oftezi și palme își află tihna, platonice ventuze.

Iar frunze ce lin cad pe ai tăi expuși genunchi

Le-oi ridica într-o doară cu tot cu al fustei tiv

Străpuns în cord balcanic de pătimașul junghi,

Cer a iertării sărutare lungă, un biblic sedativ.

În șoapte povesti-voi din dura-mi abstinență,

Despre iubiri de toamnă ce deprimant s-au dus

Și biruind cu mâini febrile firava vigilență

Voi fremăta în stil Zola pe coapse tot mai sus.

001.169

Adrian Tarita. “Germinal autumnal.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-tarita/poezie/14057198/germinal-autumnal

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.