Poezie
Ursita
2 min lectură·
Mediu
Scârțâie rebegiți arțarii prin fuioarele de ceață
Zdrențe de omăt se întind pe covorul arămiu,
Mă însoțește alergând doar ogarul cel zglobiu
Căutând mistreți și vulpi în ursuza dimineață.
Moldovean cu mers domol si mustață cafenie
Am o pușcă de la tata și-un cuțit de vânătoare,
La brâu port cu bărbăție o sticluță de rom tare
N-am mobil, nici un copoi unde îs nu o să știe.
Către inimă de codru fără griji mă poartă pașii
Pe cărări cu frunze moarte e mister și poezie;
Relaxat trăgând o dușcă cânt o scurtă melodie,
Înfing șișu' într-un brad cum fac în legiune așii.
Deodată un foc de armă îmi perturbă voia bună
Intens grohăit sălbatic un mistreț lovit trădează,
Smulși tufari plătesc furia bestiei ce sângerează
Dar și strigăt de femeie dintr-un luminiș răsună.
Iute smulg brișca din trunchi iar Beretta o încarc
Simt instinctele primare fremătând in ceafa lată
Fugind aflu un porc rănit și-o blondina speriată
Chiar pe spatele jivinei sar ca propulsat din arc.
Precum vajnicul Codin bag pumnalu-n beregată
Fiara împunsă mortal cade ca un taur la coridă
Și pe cand ogarul latră eu cat cu-o privire avidă
La cucoana în colanți, de-un fag stând rezemată.
Văd în irisuri căprui basme dintr-o veche carte
E dorita Cosânzeană ce cu glas plăcut îmi zice:
Mulțam cruce de voinic, m-ai salvat și fii ferice
Că-n ajun de sânt Andrei ți-ai găsit visata parte.
001158
0