Poezie
Decepție
2 min lectură·
Mediu
Hei, cum trece vremea, toamna e târzie
Pe străzi ard neoane, pe cer stele o mie
Iar eu cu ochi triști privind pe fereastră
Mă amăgesc gândind la iubirea noastră.
Te-am căutat în vara lungă și arzătoare
Când pe malul mării nuda ta splendoare
În zbuciumul mareei de briză mângâiată
Mi-a apărut ca Venus înaltă și bronzată.
Văzui șuvițe de abanos pe sâni răsfirate
Din umedul tău păr și coapse depărtate
Ce expuneau spre soare intimul paradis
Încât credeam ca sunt într-un erotic vis.
Țipa un pescăruș când tocmai m-ai zărit
Și șirul alb de perle din gura ta a zâmbit;
Un val zvâcni rebel stropindu-ți sânii goi,
Se apropia apusul, pe plajă fiind doar noi.
Cămașa de mătase grăbit mi-am lepădat
Ca un îndrăzneț efeb cu trupul fin lucrat
Iar tu intorcând capul ca slipul să îl scot
M-ai studiat în mare cum voinicește înot.
Când soarele a plecat, în umbra înserării
Venii în bras spre tine la capătul răbdării.
Mă-așteptai în apă făcând pluta pe spate
Iar ochii mi-am clătit cu farmecele toate.
Tiptil ca un pirat în brațe te-am cuprins
Și țipătul anemic în lung sărut l-am stins;
Doar profitând de biceps, cu un viril oftat
Între ostenite coapse șiret m-am strecurat.
Pierdută în extaz tu mi-ai șoptit un nume
În timp ce te iubeam printre sărate spume;
Doar luna, martor mut într-un decor astral
Ne-a spionat amorul, cu chipul trist și pal.
Apoi mai multe ore am hoinărit pe plajă
Prin adieri de briză într-o nocturnă vrajă
Ca-n zori înlăcrimată dupa alintări de vis
Să-mi zici că o să pleci la soțul din Paris.
Acum, cu suflet gol, bărbos si tras la față
Mă uit cum lin se lasă fuioarele de ceață
Și în decorul sumbru de noapte fără lună
Simt că se zbate-n cord maritima furtună.
00945
0