Poezie
Catrene lubrice
1 min lectură·
Mediu
Mai vino să te mint frumos în umbra serii
Cu ochii mei căprui și plini de magnetism,
Să ne amintim tăcuți pe bancă pulsul verii
Din gura ta să sorb din femininul altruism.
Chiar vântul răcoros al vremii autumnale
Să-mi fie de real folos la scurta escapadă
În care mâini flămânde vor căta vreo cale
Și nimeni poala lungă ridicată n-o sa vadă.
Suind spre jartieră cu o palmă mai sfioasă
Oftând lasciv și tandru extazul mi-l amân
Iar dreapta descheia-va cămașa vaporoasă,
Cu aspru obraz să-ți mângâi delicatul sân.
De talie încet cuprinsă ceda-vei resemnată,
Șoptind strofe persane te-oi duce în ispită;
La al lui Venus munte mi-e patima plecată
Și-un deget lung presează dantela umezită.
Timpul șiret se scurge, pe boltă stele apar
Când voi jura că fi-vei iubita mea pe veci
Mă vei căta cu degete febrile sub fermoar
Ca luna în nori sa treacă cu raze pale, reci.
001.028
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Tarita
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 152
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Tarita. “Catrene lubrice.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-tarita/poezie/14080272/catrene-lubriceComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.