Poezie

Divorț fără partaj

2 min lectură·2 septembrie 2015

Mediu

Hoinărind cu cearcăne mascate de ochelari de soare

În seara cu lună plină vedeam oamenii fără sudoare

Mai ciocneam câte o tânără ce ducea tristă o floare

Sau agățam cârja unei babe privind-o cu candoare.

Înjurat fiindcă nimeni de pe stradă nu putea să vadă

Of-ul din ochii identici cu ai unui maidanez năpârlit

Meditam că look-ul meu ar putea cu tronc să cadă

Unei patroane afectată de criza vreunui discret iubit.

În general cu mâna stângă înfiptă adânc în buzunar

Păream regele Carol palpând o erecție pronunțată

Prin blugii mulați pe coapsele cu tonusul muscular

Care făcea să bâțâie pe tocuri cui orice tipă versată.

Dar mi-ai apărut de la o poștă pășind într-o doară,

Fusta ta șifonată atrăgea atenția spre ciorapul rupt

Privindu-mă cu dezinteres mi-ai dat apă la moară

Să mă iau cu tupeu de viața ta, ca un gabor corupt.

După vorbele mele zgrunțuroase precum o directă

Ai replicat fardată strident: boule, atunci erai beat,

Eu doar fumam cu ăla aceeași țigară în buda infectă.

Cum mă-ta ai crezut că mi-o pot pune cu un ratat?

M-am recules brusc, vinovat că nu am plătit alocația

Tu slăbisei prea tare iar eu simțeam iar că te-aș arde

Cumpărând la fel, cinci garoafe am aflat motivația:

La radio ploua infernal și ne iubeam prin mansarde.

00904

Adrian Tarita. “ Divorț fără partaj.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-tarita/poezie/14077841/divort-fara-partaj

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.