AAAdrian A. Agheorghesei
Verificat@adrian-a-agheorghesei
Iași
Totul a fost sublim până am trecut - ilegal - frontiera prin sudul mamei, într-un șase cireșar, prin 1984. ...Copilăria, cu de toate și nimic, încă e valabilă marțea și-n toamnele cu soț. …Mama a vrut contabil, deci – liceu economic. O factură îmi poate scrânti iremediabil sinapsele și orgoliul.…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
E un text excelent. Are ritm, sens și scop, are inconștiență conștientă. E vulnerabil textul, dar totuși dur. Așa ceva nu se nimerește, ci se scrie după ani și ani. Și alți ani.
O mănă exersată și onestă e aici.
Bun!
O mănă exersată și onestă e aici.
Bun!
Pe textul:
„am plâns un schelet" de enea gela
0 suflu
Context"Stiloul însă-n foaie vrând să țipe
Zidește un zadarnic edificiu."
Dac-ai fi zis:
"Stiloul însă-n foaie vrând să țipe
Zidește un zadarnic ARTIFICIU"
te credeam.
Oricum, textul e ceva mai aranjat, mai lucid. Și are chiar și puțină emoție.
Ok.
Zidește un zadarnic edificiu."
Dac-ai fi zis:
"Stiloul însă-n foaie vrând să țipe
Zidește un zadarnic ARTIFICIU"
te credeam.
Oricum, textul e ceva mai aranjat, mai lucid. Și are chiar și puțină emoție.
Ok.
Pe textul:
„Mă dor cuvintele-n scribal supliciu" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextE frumos. E autentic. La asta mă refeream când spuneam "serios".
Chiar dacă-s scrise la vremi distanță, au un sens unitar și onest.
E frumos!
Chiar dacă-s scrise la vremi distanță, au un sens unitar și onest.
E frumos!
Pe textul:
„Ziua când nu s-a mai întors" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextLa început, am avut impresia că citesc vreun prozator de pe la 1870 plus.
La final, (ultimele trei rănduri), am zis că citesc un autor slab al vremurilor noastre. E inegal. Și cumva, lipsit de sens și emoție.
Dar ceva talent este.
La final, (ultimele trei rănduri), am zis că citesc un autor slab al vremurilor noastre. E inegal. Și cumva, lipsit de sens și emoție.
Dar ceva talent este.
Pe textul:
„Tărâmul copilăriei " de ovidiu cristian dinica
0 suflu
ContextErika, ce pilde frumoase mi-ai scris. Nu-mi plac pildele. În schimb, îmi plac oamenii care vorbesc clar, ca o apă de izvor. Și de la sine, din ei.
Dac-aș putea să te acuz de plagiat, aș face-o în gura mare. Dar nu pot s-o fac atâta timp căt copiezi un robot, nu?
Sau tu ce crezi? Că, după atâția ani, am ajuns sa nu mai deslușesc liric între om și robot? Acum doi ani, am avut de-a face prima dată cu poezia scrisă de AI. Și am detectat-o. Darămite un comentariu. Ce te face să crezi că faci ceva special?
Așadar, fă ce vrei, cum vrei, dar sub alte poezii. Nu sub ale mele.
Și sub nicio formă să crezi că nimeni nu se prinde că-l pupi pe Chat GPT.
Dac-aș putea să te acuz de plagiat, aș face-o în gura mare. Dar nu pot s-o fac atâta timp căt copiezi un robot, nu?
Sau tu ce crezi? Că, după atâția ani, am ajuns sa nu mai deslușesc liric între om și robot? Acum doi ani, am avut de-a face prima dată cu poezia scrisă de AI. Și am detectat-o. Darămite un comentariu. Ce te face să crezi că faci ceva special?
Așadar, fă ce vrei, cum vrei, dar sub alte poezii. Nu sub ale mele.
Și sub nicio formă să crezi că nimeni nu se prinde că-l pupi pe Chat GPT.
Pe textul:
„Poetul moare gratis" de Adrian A. Agheorghesei
0 suflu
ContextErika, admir efortul tău de a combina prost inteligența artificială (Chatgpt) cu calapodul sfăntului copy-paste, dar cu accente personal-eronate. Bine-ar fi să nu mai fie.
Emilian, recunosc: nici mie nu-mi place abordarea tematică. Dar, așa cum ai observat, miza a fost alta, deci scap tura asta. Mulțam!
Emilian, recunosc: nici mie nu-mi place abordarea tematică. Dar, așa cum ai observat, miza a fost alta, deci scap tura asta. Mulțam!
Pe textul:
„Poetul moare gratis" de Adrian A. Agheorghesei
0 suflu
ContextD-le Nincu, mi-aduc aminte că am citit la dvs ceva care m-a impresionat. Nu e cazul acum. Acum, epatați grav.
Acest text, din perspectiva mea, e un blagianism deșirat și degerat, cu ceva mănuși de Labiș. Greșsesc prea mult? Dacă da, prezint scuze. Plus de asta, în cel mai bun caz, textul e o serie de micropoeme de imagine, un soi de haiku. Sub nicio formă nu e text de sine.
Nu cred că ajută sensului poetic dacă scrieți cu majusculă "luna/ soare". Nu capătă valoare mai mare cuvintele de sine stătătoare. Nici Eminescu nu a reușit sa-și numească volumul "Lumini de lună"...
Acest text, din perspectiva mea, e un blagianism deșirat și degerat, cu ceva mănuși de Labiș. Greșsesc prea mult? Dacă da, prezint scuze. Plus de asta, în cel mai bun caz, textul e o serie de micropoeme de imagine, un soi de haiku. Sub nicio formă nu e text de sine.
Nu cred că ajută sensului poetic dacă scrieți cu majusculă "luna/ soare". Nu capătă valoare mai mare cuvintele de sine stătătoare. Nici Eminescu nu a reușit sa-și numească volumul "Lumini de lună"...
Pe textul:
„Încoronare" de Nincu Mircea
0 suflu
ContextFinalul e foarte puternic.
O alegorie originală. Puternică. Fain text.
O alegorie originală. Puternică. Fain text.
Pe textul:
„Gavri’EL" de Gabriel Nicolae Mihăilă
0 suflu
ContextStrofa finală a acestui text este cea mai puternică. Așadar, nu funcționeaza trecerea dintr-un vers în altul, cum ai tradus tu:
"Chiar dacă porți nu mai rămân
Deschise și e totu-n van,
Sunt pe destinul meu stăpân
Și peste suflet - căpitan - "porti nu mai raman... deschise". Nu merge sa treci dintr-un vers in altul, distrugi versul de sine statator. Plus de asta, nu cred ca surprinzi, poetic, ideea "portii", si nici muzicalitatea textului original. Uite cum am tradus eu ultiuma strofa:
"Oricât e-ngustul porții grele,
oricât supliciul e de greu,
eu sunt stăpânul sorții mele,
pe sufletu-mi cârmaci sunt eu".
Am spus "carmaci" pt ca surprinde mai mult ideea de "capitan" = a conduce, a dirija, a fi constient de sine, a avea de ales. Mi se pare mai in spiritul textului.
Cum ti se pare?
"Chiar dacă porți nu mai rămân
Deschise și e totu-n van,
Sunt pe destinul meu stăpân
Și peste suflet - căpitan - "porti nu mai raman... deschise". Nu merge sa treci dintr-un vers in altul, distrugi versul de sine statator. Plus de asta, nu cred ca surprinzi, poetic, ideea "portii", si nici muzicalitatea textului original. Uite cum am tradus eu ultiuma strofa:
"Oricât e-ngustul porții grele,
oricât supliciul e de greu,
eu sunt stăpânul sorții mele,
pe sufletu-mi cârmaci sunt eu".
Am spus "carmaci" pt ca surprinde mai mult ideea de "capitan" = a conduce, a dirija, a fi constient de sine, a avea de ales. Mi se pare mai in spiritul textului.
Cum ti se pare?
Pe textul:
„Invinctus (de William Ernest Henley)" de Cristian Vasiliu
0 suflu
ContextMi se pare singurul mod de a scrie personal, dar și religios totodată. Așa cum ai scris tu.
Ai două versuri pe care mi-e ciudă. Nu le scriu, ca să recidivezi.
Singurul lucru la care aș renunța este paranteza = (în aparență). Aș lăsa cititorului această ipoteză.
Un psalm atăt de personal, încât devine valoros.
Bun!
Ai două versuri pe care mi-e ciudă. Nu le scriu, ca să recidivezi.
Singurul lucru la care aș renunța este paranteza = (în aparență). Aș lăsa cititorului această ipoteză.
Un psalm atăt de personal, încât devine valoros.
Bun!
Pe textul:
„un fel de schiță pentru" de George Pașa
0 suflu
ContextE un colaj interesant, uneori reușit, de texte. Căci unitate stilistică nu există. Am impresia că am citit mai multe texte într-unul.
O combinație de Stănescu, Coșovei, Ivănescu, cu accente personale. Reușită, cum spuneam. Doar că nu e unitară, deci nu pot înțelege textul decât pe părți.
O combinație de Stănescu, Coșovei, Ivănescu, cu accente personale. Reușită, cum spuneam. Doar că nu e unitară, deci nu pot înțelege textul decât pe părți.
Pe textul:
„Portretul din cuvânt " de Cezar C. Viziniuck
0 suflu
ContextE un text despre individul (omul) fost si prezent surprins prin constanta lirica.
Textul e bine scris, e vibrant, matuar si sustine cap-coada logica metaforei generale. E un stil neoromantic (daca ar fi sa-l situez cronologic), cu accente fenomenologice, dpdv al expresie filosofice, caci are si de asta. Exp: "cum am devenit tânără într-un trup minuscul și bătrân /
împachetând frumos aripile că nu se știe"
Autorul scrie textul, nu invers. Ceea ce, pentru mine, conteaza.
As mai spune, dar bine ar fi sa nu.
E bun!
Textul e bine scris, e vibrant, matuar si sustine cap-coada logica metaforei generale. E un stil neoromantic (daca ar fi sa-l situez cronologic), cu accente fenomenologice, dpdv al expresie filosofice, caci are si de asta. Exp: "cum am devenit tânără într-un trup minuscul și bătrân /
împachetând frumos aripile că nu se știe"
Autorul scrie textul, nu invers. Ceea ce, pentru mine, conteaza.
As mai spune, dar bine ar fi sa nu.
E bun!
Pe textul:
„dacă" de enea gela
0 suflu
ContextTe rog să nu te superi, dar mi se pare o poetizare de zile mari. O adunătură de maxime religioase abia-abia strunite de gramatică. Textul este formulaic, e sterp, e stăngaci, e vechi, e mecanic, e de o înțelepciune soră cu retorica nucilor. Țipă din toate mădularele că este Poezie. E-mbrăcat (textul) în preot și dă cu tămâie de zen. Eu credeam că ai început să scrii serios, credibil.
Pe textul:
„te duminicesc" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextE o pastișă slabă, un remix macedonski-bacovia-minulescu fără pic de personalitate.
Rămân la părerea mea (de romantic) - nu ai talent. Dar nici tehnică a verisificațtiei. Ți se pare că o ai, prin experiență, dar nu o ai.
Rămân la părerea mea (de romantic) - nu ai talent. Dar nici tehnică a verisificațtiei. Ți se pare că o ai, prin experiență, dar nu o ai.
Pe textul:
„orașul nu adoarme niciodată" de Ștefan Petrea
0 suflu
ContextAlma, e un text bun, suav, brut, autentic. Mă bucur că te-am recitit și am descoperit unele amintiri ale tale pe care credeam că le-am uitat. Virtualia trăiește, nu?
Pe textul:
„ce altceva aș mai avea să-i mai spun" de Alina Manole
0 suflu
ContextCu scuze pentru-ntârziere,
Doru, mulțtumesc pentru comentariul general, dar și aplicat. Fac tot ce ține de mine. Restul e accident sau nepăsare. Lirică, evident.
Doru, mulțtumesc pentru comentariul general, dar și aplicat. Fac tot ce ține de mine. Restul e accident sau nepăsare. Lirică, evident.
Pe textul:
„Legenda ploilor de octombrie" de Adrian A. Agheorghesei
0 suflu
ContextȘi la orizontală pus, textul respiră veridic, deci, pt mine, e ok. Ba mai mult - eu am văzut casa aia despre, mi-e frică să spun, aia cănd tata... Bun. Ziceam că de ce stea? Nu ziceam, zic acun - pt că-și permite să fie vulnerabil (deși nu pare), pentru că e poveste lirică (ceea ce eu consum), dar spusă cu resemnearea tehnică pe care o dobândești in ani.
Nu e poezie. E romano-zie. Dacă simți precum boul de mine, intri în el (text) cu gumarii pănă la subsori, fără să știi că n-aveai nevoie de intrare.
E text old school, de ăla care se joacă cu răbdarea.
Mie-mi plac astea - vulnerabilitățile de oțtel.
Bun!
Ura și la gară!Ț
Nu e poezie. E romano-zie. Dacă simți precum boul de mine, intri în el (text) cu gumarii pănă la subsori, fără să știi că n-aveai nevoie de intrare.
E text old school, de ăla care se joacă cu răbdarea.
Mie-mi plac astea - vulnerabilitățile de oțtel.
Bun!
Ura și la gară!Ț
Pe textul:
„telefonul din sufragerie" de Doru Mihail
0 suflu
ContextEmilian, comentariul tău este o poezie în sine. Știm tot. Am trăit aceleași lucruri, temeri, foamete, frici si frig.
Poezia? Ceva necesar, dar atăt de neimportant... Scriu rar, public și mai rar. Din frică de mizerie. Anxietatea axiologică - na, ca să sun erudit. Nu-mi place să pun prea nare preț pe ceva pe care nimeni nu pune preț, dar pentru mine e fără preț (sper c-am sunat a la Cheloo). Devin prea vulnerabil. Unii mă și laudă pentru asta. Eu nu. Tata, de exemplu, m-ar rupe-n bătaie dac-ar ști că măsor cuvintele. Vai, vai, ce lirică-n piept mi-aș lua!
Mulțumesc pentru!
Enea, am încercat și încă o fac - prozaism ca instrument liric. Și fără alte grețuri lirice.
Mulțumesc!
Poezia? Ceva necesar, dar atăt de neimportant... Scriu rar, public și mai rar. Din frică de mizerie. Anxietatea axiologică - na, ca să sun erudit. Nu-mi place să pun prea nare preț pe ceva pe care nimeni nu pune preț, dar pentru mine e fără preț (sper c-am sunat a la Cheloo). Devin prea vulnerabil. Unii mă și laudă pentru asta. Eu nu. Tata, de exemplu, m-ar rupe-n bătaie dac-ar ști că măsor cuvintele. Vai, vai, ce lirică-n piept mi-aș lua!
Mulțumesc pentru!
Enea, am încercat și încă o fac - prozaism ca instrument liric. Și fără alte grețuri lirice.
Mulțumesc!
Pe textul:
„Legenda ploilor de octombrie" de Adrian A. Agheorghesei
0 suflu
Context