Adrian A. Agheorghesei

De-aş fi în stare s-o scriu vreodată, cea mai frumoasă poezie ar fi tatăl meu stând faţă-n faţă cu mine. Şi din senin, dintr-un senin nepomenit vreodată, să-i trag un pumn imens în bărbie, un

Cândva, un copil al nimănui mi-a dăruit un led şi-un difuzor legate de calorifer, mi le-a dăruit pe tăcute, ca de la nimeni la nimeni; în roşul ledului mi-am auzit văzându-mi mama, viitorul şi

Întocmai ca latina moartă din cerul gurii mă-sii, mi-a fost pură frica de moarte. Nevinovată obsesie. De câteva ori, i-am dat târcoale ca baba băgând găinile-n coteţ şi suflând în lumânări; Am

Nimeni nu știe câtă foame, frig și frică am tras: când mi-era foame, îmi lingeam alunița degetului arătător, și din el creșteau pâini cu chipul mamei; frig când mi-era, mă înveleam cu

Te iubesc simplu, acrobat și curat, așa cum zăpada o ia razna pe câmpuri, te iubesc prelung, desfăcut și mirat, cum floarea uitată pe mormânt face sâmburi.

Era criză de locuri, se murea câte trei în două paturi. Mama purta haină portocalie, până la genunchi, eu, trei'ș'patru de kile de oase și perfuzii roșii-verzui până la gât. O vedem cum

Singur ca o comparație de efect, îmi ascult unghiile și mă întreb de mine. Oamenii pe care i-am iubit și încă îi se rup din, din monstrul meu hrănit cu unghiile pe care le rodeam când mi-era

Un strâmb s-a luat c-o strâmbă. Și totul a fost bine și binele a fost lumină, și lumina n-am fost eu. Și viermii ciuguleau fluturi din oasele tatălui ce va urma să vie. Din doi strâmbi am

De ceva timp, între CSA și (încă) Steaua București se dă o bătălie cu orice, numai cu floreta nu. Fără să fiu fan George Becali (ba din contră!), spun: Locul în care se poartă războiul (financiar!)

Erai frumos cu umerii lați după care împădureai poveștile cu stafii, cu părul lung, împletind felinare și ceață, erai frumos pe timp de frică și foame, dar cum puteai fi altfel în ochii mei

Mă ţineai de mână cu mâna străinului cunoscut, duceai la şcoală un olog, duceam la groapă un schelet - un echilibru perfect între nevoie şi vină; am râs de tine, stăteai în sicriu cum stau

Nu se mai întorc vremurile în care cerul era locul unde cojeai lumina cu palmele pline de palme, cu ochii tăi, numai cu ei, numai ai tăi, când lucrurile nu trebuiau explicate, despărțite, umplute

vă iubesc ca pe primul vostru tată - înalt, frumos şi deştept - şi ca să fiţi şi voi patru frumoşi, înalţi şi deştepţi, am cules în palme apa din perciunii cerului, mi-am spălat faţa şi m-am

Ce e dragostea? Pulover din violet instrumental, cu cercuri haotice. Te trezești într-o dimineață fără niciun gând, ți se face frig, și hop! – puloverul te îmbracă până la ochi... uneori,

Când eram bun, eram al mamei, când eram rău, al tatălui eram; am încâlcit zmeul tatălui, fiului şi-al sfântului duh pe dealul nimănui, nicăieri, niciodată, amin. Iubeam lovitura tatălui cum

Aici se moare şi se învie de trei ori pe minut, aici toţi se întreabă dac-au uitat uşa descuiată şi oamenii închişi; aici, iodul miroase a om, duminica e soare leneş, îmbâcsit de

Pentru Emil Fanache * Şi uite, măi, Ialine, frate, că viaţa e departe şi nu m-am lăsat de versuri albe, şi nu m-am întors la rime dalbe, (iar acum tu spuneai, ca macedonski, că "dalbe" e