Gât nevinovat
Singur, ca mine de singur, încă dau din aripile celuilalt, fluturele mortului ce-și taie unghiile. Tată, de ce așa serios, de ce nu ai gât, nu mă mai iubești? Ce bucuros copil eram când ai
AAAdrian A. AgheorgheseiNu pot face nimic pentru tine acum
Nu pot face nimic pentru voi acum, sunt singur ca o noapte-n care nu se întâmplă. Ah, frico, împușcă-mă în patru zări, ca să pot scoate ochii tuturor - vedeți, oameni, vedeți câtă dreptate nu
AAAdrian A. AgheorgheseiPoetul moare gratis
Ușa noastră cândva n-o să mai aibă clanță, nimeni cândva nu va mai privi prin gaura cheii. De asta tot mă învăț, tot mă explic și aduc oamenii la adevăr - iubesc repede, intens, și vă
AAAdrian A. AgheorgheseiLegenda ploilor de octombrie
Veneau primele ploi de octombrie şi sfârşitul copilăriei venea; ştii cum veneau? fix cum vin ploile lui octombrie. Ascultam filmele Irinei Margaretei Nistor, cineva m-a bătut pe umăr ca un
AAAdrian A. AgheorgheseiCu mama în şase acte
1. Cândva, mama mi-a spus ce să fac, ea împletea un copil, eu povestea, amândoi eram fusul nimănui. 2. De-atunci mă înspăimântă numai şi numai şubrezimea cuvântului, zborul picioarelor
AAAdrian A. AgheorgheseiPoezia pe care vrei s-o dai înapoi
Precum copacii primăvara, oamenii îmbătrănesc peste noapte. Muribundul geme-n perete, peretele geme la icoană, icoana roagă alţi oameni, pereţi, gemete. Şi tot aşa, şi tot aşa se-ntâmplă
AAAdrian A. AgheorgheseiM-am agăţat de o frânghie cu gât vânăt
Mi-am agăţat visele de o frânghie cu gât vânăt - cu sfoara aceea, mi-am legat şireturile inimii, am aruncat sfoara după soarele care pândea când făceam pişu, copil mândru, pişărcos în palma de
AAAdrian A. AgheorgheseiÎndobivărare
E martie, norii îşi tund bretoanele lungi şi alegre, planoare de verde rotund ţâşnesc dintre pietrele negre, cu părul albastru, ochi blonzi şi braţul botanic la spate, femeile calcă
AAAdrian A. AgheorgheseiMâinile
După muncă, de vreo două ori pe săptămâna, mama îsi schimba hainele şi mâinile şi pleca la madame Polercă; când se-ntorcea, braţele ca mămăliga rece îi erau pline de sacoşe cât mine, cu umerii
AAAdrian A. AgheorgheseiUitarea pe dinafară
Câteodată, eşti atât de singur încât te confuzi cu înţelepciunea, atât de trist, încât te crezi arbore având crengi de spus, de curs. O, nu! Nimic nu e de spus când urli la tine ca icoana la
AAAdrian A. AgheorgheseiCea mai frumoasă poezie
De-aş fi în stare s-o scriu vreodată, cea mai frumoasă poezie ar fi tatăl meu stând faţă-n faţă cu mine. Şi din senin, dintr-un senin nepomenit vreodată, să-i trag un pumn imens în bărbie, un
AAAdrian A. AgheorgheseiMers pe sârmă
Poate că doar atât avem şi doar atât e, eşti ce faci, faci ce eşti, dar nu ştii în ce ordine; restul e insecta cadavrului tău, cimitirul creşte şi fără tine, şi fără alţii, dar nu ştii
AAAdrian A. AgheorgheseiPlângând ceva ce n-a venit încă
Ca pasărea părăsindu-şi cuibul plin de pui, şi eu, când scriu, îmi fac colibă-n adâncul pădurii; acolo, sub gluga micului meu jar, acolo sunt de neatins, cel mai sănătos dintre anxioşi. Rar,
AAAdrian A. AgheorgheseiRafinăria de mizerii
Am atâta frumuseţe în mine, încât trebuie distrusă, sunt muzeu de ceară fără lumânări. Dacă ai ajuns aici, ori nu mai ieşi, ori ieşi TU, în mine se întâmplă căderi personale nespuse, nu ai
AAAdrian A. AgheorgheseiO vreme numai bună pentru făcut oameni
Era o vreme aşa urâtă, că nici râmele nu ieşeau din pământ, ploua ca pentru ultima dată, tocmai atunci m-am trezit şi eu vorbind în banca mea de elev cuminte şi ascultător. Eram prea tânăr
AAAdrian A. AgheorgheseiRomanţă de Lipscani
Ne-am luat de mână ca doi abia îndrăgostiţi, nu curgeau frunze sub soarele ca iedul cenuşiu, măsuram pasul până la Eminescu-ziaristul, la Timpul, căci nici poezie nu era, nici vis nu prea, eram
AAAdrian A. AgheorgheseiRadio Galena
Cândva, un copil al nimănui mi-a dăruit un led şi-un difuzor legate de calorifer, mi le-a dăruit pe tăcute, ca de la nimeni la nimeni; în roşul ledului mi-am auzit văzându-mi mama, viitorul şi
AAAdrian A. Agheorghesei14. 10. 1993
Mă ţineai de mână cu mâna străinului cunoscut, duceai la şcoală un olog, duceam la groapă un schelet - un echilibru perfect între nevoie şi vină; am râs de tine, stăteai în sicriu cum stau
AAAdrian A. AgheorgheseiSalonul 405, gastro, Sfântul Ioan
Aici se moare şi se învie de trei ori pe minut, aici toţi se întreabă dac-au uitat uşa descuiată şi oamenii închişi; aici, iodul miroase a om, duminica e soare leneş, îmbâcsit de
AAAdrian A. AgheorgheseiLa cofetărie cu tata
Se îmblânzea acel septembrie de ‘nouăzeci şi trei, era o toamnă ca un bolnav scăpat de moarte, toamnă galbenă, rânjitoare, entuziastă, cădeau frunze, dar niciodată nu cădeau, căci frunzele nu
AAAdrian A. AgheorgheseiCaty al nimănui
Caty era un copil descărnat, mic şi urât. Când mi-l amintesc, îmi dau seama că de fiecare dată când m-am deschis la om, mi s-a-ntâmplat ceva rău. Caty avea nume de fată, dar era băiat, un
AAAdrian A. AgheorgheseiDespre, nimic, niciodată
Când eram bun, eram al mamei, când eram rău, al tatălui eram; am încâlcit zmeul tatălui, fiului şi-al sfântului duh pe dealul nimănui, nicăieri, niciodată, amin. Iubeam lovitura tatălui cum
AAAdrian A. AgheorgheseiBronzul tractoristului
E foarte greu să te uneşti cu propriul suflet, e violent de sincer, este ca intrarea prin efracţie în propria ta casă- intri, te sperii de tine şi suni la poliţie; căci din obişnuinţă ajungi să nu
AAAdrian A. AgheorgheseiAm crescut în chip de coasă măiastră
Trebuie să recunosc că am fost un tânăr ireproşabil, am fost atât de proaspăt şi frumos încât cerul izbucnea din călcâiele mele, atât de curat am fost încât spuneam "uite omul" şi nici măcar nu-l
AAAdrian A. Agheorghesei