Poezie
Plângând ceva ce n-a venit încă
1 min lectură·
Mediu
Ca pasărea părăsindu-şi cuibul plin de pui,
şi eu, când scriu, îmi fac colibă-n adâncul pădurii;
acolo, sub gluga micului meu jar,
acolo sunt de neatins, cel mai sănătos dintre anxioşi.
Rar, când urlă luna-n măruntaiele copacilor,
mai nimeresc câte un vers şi-un lup îmi mai linge sângele vostru;
şi de-aşa fericire, frig şi spaimă,
în soba mea spartă pun oameni pe foc;
când fumul iese negru, mă albesc de ură,
când alb este, mă-nnegresc de iubire.
Sfârtecă-mă lup, înăbuşă-mă fum,
să aflu de ce, să nu ştiu de cum.
00723
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian A. Agheorghesei. “Plângând ceva ce n-a venit încă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-a-agheorghesei/poezie/14185839/plangand-ceva-ce-n-a-venit-incaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.