Cu mine, cu voi, cu nimeni

Singur

ca o comparație de efect,

îmi ascult unghiile și mă întreb de mine.

Oamenii pe care i-am iubit și încă îi

se rup din,

din monstrul meu hrănit cu unghiile pe care le rodeam când mi-era foame, dar mi-era teamă să spun.

Niciodată nu ești singur dacă nu ești iubit –

pasărea nu se prăbușește în umbra ei dacă nu zboară –

“nu mă mai iubiți, nu mă mai iubiți!” aș țipa dacă țipătul nu mi-ar fi

copil purtat pe umeri de frică,

dacă frica n-ai fi tu,

dacă praștia copilăriei nu ar fi ucis pasărea.

Vedeți voi,

nu sunt decât dorințele, fricile, iubirile și așteptările voastre,

așa cum culoarea nu e decăt unghiul, lumina și clipa în care o priviti,

vedeți voi,

când sunt singur și doare,

dacă vă spun,

nu mai am nici măcar

singurătatea și durerea.