Poezie
Brumă și fum
1 min lectură·
Mediu
Brumă și fum
La țărmuri și apele-s ude:
freamătul e-un clipocit;
sălciile plâng și sunt nude-
doar plâng liniștit.
prin târguri se plimbă o umbră
alergată de nori;
toamna-i o stare profundă
cu brume și flori.
se cheamă prin gânduri toți anii
de vremi fugăriți;
din șetre fugit-au țiganii
spre târguri, năimiți.
tristețea e și ea o doamnă-
culoarea-i parfum;
miroase-n tăcere a toamnă,
a brumă și fum.
04393
0
RR