Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Ecouri

„În dulcele stil clasic”

1 min lectură·
Mediu
De ce mă-ntrebi de mine? De tine ce mai știi?
Acuma cad spre hăuri doar frunzele târzii
Și nu găsesc hotara hotarelor de-atunci
Când Luna, Carul Mare, ne căutau prin lunci.
Tu cum o duci cu timpul? În mine s-a lățit
Și simt așa, prin vene, un minus infinit
Cum scurmă, scurmă, scurmă cu degete de hoț
Și îmi arată plopii târzii și fără soț.
Nu mă-ntreba de mine. Să afli tu, de vrei,
Ce port azi pe stamine, când bruma,-n legea ei
S-a-ntins să stingă para din focul cel mocnit...
Trecută-i demult vara... chiar iarna ne-a sosit.
Și nu va fi să fie ce nu a fost cu noi.
Va ninge mult și simplu după aceste ploi
Și-om sta la gura vetrei ca să coclim tăceri;
N-au cum să se întoarcă nădejdile din ieri.
02235
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
135
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Ionac. “Ecouri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-ionac/poezie/14196281/ecouri

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
Ȋți pui întrebări având ca sursă incertitudinile, aşteptând răspunsuri care să-ți valideze certitudinile, iar la “hotarul” dintre toamnă şi “iarnă” se află a fi-ul poetic pe care se grefează “timpul” încărcat cu temperaturi scăzute.
0
@vasile-ionacVI
Vasile Ionac
timpul, această inexistență care ne marchează
0