Poezie
Dobitocire
1 min lectură·
Mediu
Nici nu știu acum de va mai ninge
sau vor crăpa credințele-n cămară.
aud o stâncă-n culme cum se plânge
că au lăsat-o ciutele pe-afară.
dobitocirea este-o rană veche
(au inventat-o zeii-a răzbunare);
un dobitoc cu foame de pereche,
umple-un veac întreg cu resemnare.
da, cine-i dobitoc cu drepturi pline,
ia politichia ca etate
și pe-un imaș, pe unde pasc jivine
plămădește zgură de cetate.
001460
0