Ecouri
De ce mă-ntrebi de mine? De tine ce mai știi? Acuma cad spre hăuri doar frunzele târzii Și nu găsesc hotara hotarelor de-atunci Când Luna, Carul Mare, ne căutau prin lunci. Tu cum o duci cu
VIVasile IonacAmănunte
De partea cui pot să mă aflu într-o lume rotundă, rotundă de tot? acum, se pare, nici telegraful nu mai depinde de sârme și stâlpi. amănuntele, deși trec neobservate, sunt părțile esențiale ale
VIVasile IonacPresupunere
Ne vom iubi-ntr-o vară pe la mare. ne vom iubi pe creasta unui munte. vom cina plăcintă cu sarmale, vom bea oțet, ne vom trata de multe neîntrebând de unde și la care mai trimitem
VIVasile IonacParcarea de avioane
Clădirii dezafectate i s-a stabilit o nouă destinație: va deveni sală de așteptare! a fost consolidată, i s-au adăugat câteva încăperi pentru ghișee, grupuri sanitare, holuri,
VIVasile IonacBrumă și fum
Brumă și fum La țărmuri și apele-s ude: freamătul e-un clipocit; sălciile plâng și sunt nude- doar plâng liniștit. prin târguri se plimbă o umbră alergată de nori; toamna-i o stare
VIVasile IonacClandestinitate
Clandestinitate E-atât de aproape uitarea. adresele nu se mai știu. se ceartă pământul cu marea, ceru-i de plumb... și-i târziu. caleștile-acele bătrâne și caii plecați de sub
VIVasile IonacDeszăpezire
Deszinteresul se vedea pe fața mea. au rămas și acum acolo, afișate lipsa de preocupare, pasiunea ca autobusele să nu oprească când imitam plecarea spre treburi, ora la care crâșmele închid la
VIVasile IonacSentiment
Unul câte unul, cuvintele pe care mi le-a spus, își schimbă înțelesul: devin altele. stația din care am luat tramvaiul dinspre tine, este sub apartamentul unui bloc. spațiul acela mic
VIVasile IonacDobitocire
Nici nu știu acum de va mai ninge sau vor crăpa credințele-n cămară. aud o stâncă-n culme cum se plânge că au lăsat-o ciutele pe-afară. dobitocirea este-o rană veche (au inventat-o zeii-a
VIVasile IonacFemeia
(nedefinire) Despre femeie, dacă auzi, te întristezi (mereu pleacă spre altcineva). la femeie, dacă gândești, ți-e dor (mereu o depărtare te desparte). înspre femeie, dacă te rogi,
VIVasile IonacZaț
Mai există ceva nedefinit între noi. ceva asemănător cu resturile de copaci rămași pe verticală după furtună. au rămas destule stele să răsară, destule nopți, să aibă zilele în ce se
VIVasile IonacOsul domnesc
Vreau să mânc un ceai corcit cu bere, să dumic o Lună mai tăhuie și să mă mir de râul care suie precum securea, tesla, la cioplit ciubere. masa mea e-o sferde-mpărătească (e fabricată
VIVasile IonacInstantanee
T Confecționând din nimicuri nimică, mai am timp să privesc cerul. dincolo de dealuri se lărgesc hotarele... aproape, în liniște murmură râul în vreme ce marea spumegă undeva, neauzită
VIVasile IonacPăsul
Purtai cu sfială rochia subțire prin iarnă ca să-i dai și frigului un pic de mândrie că există, coteai odată cu drumul deși eu te așteptam în linie dreaptă, avea vârsta ta de atunci iar eu și
VIVasile IonacMutarea în Soare
Vasile al Mălăinei din Þărmurea este unul din cei mai știuți oameni sub care zăbovește pământul. lui Vasile i se mai spune și Criticul, "nu lateral, adică cu scrisu', ci unul care
VIVasile IonacOda furată
Deși n-ai știut de pas, pe unde-mi vine și de ce sosecu-l în amurg, m-ai culcat în pat fără rușine lăsând ferestrei zările ce curg spre rugăciuni cu proclamări divine, când clopotele clopoțeau
VIVasile IonacIncipiență
Sub salcia încă neînfrunzită stau fără a căuta umbră. este atât de primăvară, încât pe fundul râului se aud peștii strănutând. dintr-o cioară cârâie un plop, dintr-o vrabie un cireș visează
VIVasile Ionac