Poezie
Clandestinitate
1 min lectură·
Mediu
Clandestinitate
E-atât de aproape uitarea.
adresele nu se mai știu.
se ceartă pământul cu marea,
ceru-i de plumb... și-i târziu.
caleștile-acele bătrâne
și caii plecați de sub ham,
sunt partea uitată de lume
ce tras-a obloanele-n geam.
gânduri târzii și sihastre
cântă-n viori ce s-au spart...
noaptea, în fostele castre
conjugă un timp destrămat.
uimirile vieți-s în treacăt.
trecătoare sunt fostele vești;
nădejdile zac pe sub lacăt,
bruma devoră povești.
trăim de la trap până-n fugă.
opaițu-i doar de muzeu.
zadarul coboară în rugă...
o știe precis Dumnezeu?...
sau totul e-o ruptă verigă
din lanțul destinului meu?
02307
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Ionac
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Ionac. “Clandestinitate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-ionac/poezie/14195780/clandestinitateComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Când nu ne mai “uimim” şi minunăm în fața manifestărilor vieții, când recunoştința față de ofertele ei capătă evanescență, când “lanțul destinului” are o “verigă ruptă”, conjuncturile ne pun “lacăt” oportunităților, liberului-arbitru şi împlinirilor.
0
VImereu rămâne ceva neîmplinit, mereu ne pierdem într-o regăsire...
0