Jurnal
sunet răsunet
1 min lectură·
Mediu
tu nu mă mai suni, dar rămâi acolo
nu mai vorbești cu mine dimineața
dar răsuni în fiecare moment, ca o strălucire vagă
un halou , un contur, un cap, o formă
un cutremur, o senzație, tu ești acolo
după fiecare colț, amintindu-mi de culoarea gri a șosetelor
căldura pe care o caut
de tăceri nedefinite, cursurile de ontologie
scrise cu mâna ta, din zilele astea în care cad nuanțele din frunze, mucegaiul
ochii din cozile cometelor străine
oare ești tu acolo, pe ce tărâm și unde
unde ai adormit.
03558
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Irina Lazar
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Irina Lazar. “sunet răsunet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/irina-lazar/jurnal/14195229/sunet-rasunetComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Mulțumesc mult!
0
Dpmdv, este exemplul clasic de emoție autentică, dar distrusă prin extenuare lingvistică. Prea ai încercat să convingi că știi despre ce vorbești. Prea lung e textul pentru o așa frumoasă, dar scurtă emoție, cum ziceam. Așa aș fi văzut textul:
tu nu mai suni, dar rămâi acolo,
nu mai vorbești cu mine dimineața,
dar răsuni străluciri,
cap, formă... halou -
cutremur din tine,
colțuri de șosete gri,
căldura de tăceri nedefinite, cursuri ontologice
toate sunt scrise de frunzele tale,
de mucegaiul ochilor, al cometelor străine.
Oare încă ești acolo?
...
Am tăiat doar cât să fac loc și cititorului. Dar nu mă lua mai în serios decăt trebuie.
În cele din urmă, poetul rămâne poet, iar cititorul, cititor. Evident, în măsura-n care sunt.
tu nu mai suni, dar rămâi acolo,
nu mai vorbești cu mine dimineața,
dar răsuni străluciri,
cap, formă... halou -
cutremur din tine,
colțuri de șosete gri,
căldura de tăceri nedefinite, cursuri ontologice
toate sunt scrise de frunzele tale,
de mucegaiul ochilor, al cometelor străine.
Oare încă ești acolo?
...
Am tăiat doar cât să fac loc și cititorului. Dar nu mă lua mai în serios decăt trebuie.
În cele din urmă, poetul rămâne poet, iar cititorul, cititor. Evident, în măsura-n care sunt.
0

O poezie care m-a intristat (pe cat e de frumoasa).
Cu prietenie,
Victor