Jurnal
am văzut
1 min lectură·
Mediu
am văzut un om în toată singurătatea lui
rotundă, tristă și nevinovată
am văzut un om cu teniși murdari
pe care-l mânca încet pământul
am văzut un om topit, din care rămăsese doar sternul
ca să povestească viermilor ce va fi,
am văzut un om acoperit cu un văl alb
bătut de vânt și m-am gândit că e de la
o mireasă pe care nu a avut-o
vălul îl acoperea doar pe jumătate
plânsul meu nu-i ajungea nici până la degetul cel mic.
0104.685
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Irina Lazar
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Irina Lazar. “am văzut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/irina-lazar/jurnal/14154186/am-vazutComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CSDistincție acordată
CSCarmen Sorescu✓Și așa încapsulat omul în coconul lui singuratic nu poate decât să se transforme să aibă ce povesti viermilor. Bine, nu încerc să traduc, departe de mine, nu aș face greșeala asta mai ales în acest poem. Am văzut este un poem care se citește și se citește, mi-am zis nu-i lipsește nimic, e complet de frumos. Stea.
0
ILMulțumesc mult, Carmen. E un poem atât de greu, încât aproape că nu pot să-l mai citesc. Îți mulțumesc că m-ai apropiat de el.
0
IEDistincție acordată
Frumoasă imaginea vizuală, e ca un pictural din piesele sadness. Nici eu nu pot să las prea multe cuvinte, dar mă bucur că am putut să trec.
În simplitate e mereu ceva, și în debarasarea de orice care ar putea încărca sau fi în plus. e un fel de emoție, cred, brută. aici a ieșit.
În simplitate e mereu ceva, și în debarasarea de orice care ar putea încărca sau fi în plus. e un fel de emoție, cred, brută. aici a ieșit.
0
IPDistincție acordată
“am văzut un om în toată singurătatea lui
acoperit cu un văl alb
bătut de vânt și m-am gândit că e de la
o mireasă
rotundă, tristă și nevinovată
singurătatea lui prinsese culoarea unui albastru stelar”
albastru pe care-l voi pune şi eu
în steaua întâlnită pe drum,
acum
trei de acum şi un atunci
acoperit cu un văl alb
bătut de vânt și m-am gândit că e de la
o mireasă
rotundă, tristă și nevinovată
singurătatea lui prinsese culoarea unui albastru stelar”
albastru pe care-l voi pune şi eu
în steaua întâlnită pe drum,
acum
trei de acum şi un atunci
0
CDfrumos.dacă mai putem plânge
0
ILIulia Elize, Ioan Mircea Popovici, Cătălin Al Doamnei, vă mulțumesc mult și vă dăruiesc și eu la rândul meu câte o stea :)
0
LMDistincție acordată
Imagine puternică, interesantă. Poemul transmite, emoționează. Asta contează. Aș renunța la ”cel”, din ultimul vers. Pentru că sînt mai multe degete mici, e important să lăsăm cititorului șă își imagineze partea. Dreptul, stîngul... Da mi-a plăcut.
0
IEDomnule Liviu-Ioan Mureșan, cred că e mai ok cu ”cel” pentru că altfel e prea monoton și e expresie... Cred că asta a vrut să evite, Irina, acolo, plafonarea poate în mult utilizata sintagmă (prea uzitată, cred)... De fapt, un poem minunat, cum ați spus și dumneavoastră, foarte bine, și merită toate laudele...
0
ILMulțumesc pentru stea, Liviu-Ioan Mureșan, și pentru comentarii. Și mă bucur de vizite, Iulia Elize. Așa cum am zis mai sus, mi-a fost greu să-mi recitesc poezia asta la început, dar datorită acestor observații și păreri, iată revin.
0
RR“Omul” strivit de “singurătatea lui rotundă, tristă şi nevinovată”, care nu este pozitivată de sincronizarea dintre spiritualitate şi actele creatoare spirituale, este predispus la dezabuzări, lamentări, ruminații şi blazare, în schimb omul care-şi valorifică singurătatea apelând la sinele, spiritualul, imanența şi potențialul sale, îşi activează deplinătățile, împlinirile, beatificul şi mulțumirile.
0