Jurnal
veioza
1 min lectură·
Mediu
nu ne dorim niciunul din noi să lămurim lucrurile
nu ne dorim să știm ce se poate întâmpla
oameni care ne povestesc despre bulgări de zăpadă căzuți abrupt din cer
și suflete vesele dincolo de puterea mea de înțelegere
de ce ești
de ce a trebuit să fii
criminalul în serie are o casă modestă și o mamă bună
doar podul geme de vechituri
amintirile lui zac în trombă printre păsări oameni și ochi ficși
eu sunt rochița pleoștită și plină de praf din spatele veiozei cu desene ciudate.
03438
0
